Traditii romanesti

LUNA LUI FĂURAR

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, e găzduită în luna februarie de către minunata Simona Callas, cu blog-ul ei minunat http://simonacallas.com/ro/2016/02/traditie-si-gastronomie-romaneasca-februarie-o-luna-misterioasa/
Cum v-am obișnuit aduc un articol cu tradițiile și obiceiurile lunii lui Făurar, un pic mai devreme decât sfârșitul lunii. :D


1 Făurar[1]


În această zi, în tradiţia românească, începe Noul An Viticol.
Calendarul popular notează această zi ca fiind Ziua lui Trif cel Nebun, patron al dăunătorilor care distrug pomii şi viile.
Ritualurile diferă la la o zonă la alta, de exemplu în Banat se stropesc pomii cu aghiazmă[2] şi în vii se rostogolesc roţi de foc, în scop purificator.

2 Făurar

Stretenia, „Întâmpinarea Domnului” la creştini ortodocşi şi „Curăţirea Sfintei Marii” la catolici, semnifică intrarea Mariei şi a pruncului Isus, la 40 de zile după naşterea lui, în templul din Ierusalim, pentru curăţirea ei.[3]

3 Făurar

În Banat se spune că în această perioadă ursul iese din peşteră afară, dându-i târcoale, şi, dacă îşi vede umbra şi e soare, se întoarce în peşteră şi mai doarme şase săptămâni, căci atât ţine iarna; iar dacă nu-şi vede umbra, atunci rămâne afară şi se termină iarna.

4 Făurar

Anton Pan spune în una dintre cugetările sale leagte de vin: „La buciumul viţei trei vlăstari cresc, unul al sănătăţii, unul al bucuriei şi unul al turbării.”

5 Făurar

 „Făurar” este cel mai mic dintre copiii „Moşului An”, e foarte nestatornic şi schimbător ca vremea: când râde, când plânge, adică acum soarele străluceşte pe cer, acum începe viscol şi vreme rea.[4]

6 Făurar

Primele zile ale lui Făurar sunt închinate ursului, animal venerat de ţărani. Se spune că, dacă un copil bolnăvicios este rebotezat cu numele de Urs sau Ursu, va împrumuta, printr-un tranfser magic, vigoarea, forţa şi puterea animalului totem.[5]

7 Făurar

Fiecare român, cum se trezeşte, se uită spre răsărit, ca să vadă cum e cerul dimineaţa, ca să ştie cum va fi vremea peste zi; de aici s-a născut proverbul: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă!”, prin care se înţelege şi că omul din tinereţe se cunoaşte cum are să fie la bătrâneţe.
8 Făurar

Când cântă cocoşii seara devreme în culcuşul lor, a doua zi va fi vreme ploioasă.

9 Făurar

În Bucovina, de exemplu, se spune că iarna, atunci când cocoşii cântă foarte mult peste zi, înseamnă ca vremea se va înmuia şi va fi cald sau „molşag”.

10 Făurar

Sf. Haralambie, Haralamb „de ciumă” sau „de boale”, cum îi spun ţăranii, a primit putere divină asupra morţii şi a bolilor cele rele. În această zi femeile, pe lângă ofrandele prin ospeţe ritualice, fac un colăcel ritual, „Colacul ciumei”, pe care îl rup în patru bucăţi şi-l aruncă în cele patru vânturi.[6]

11 Făurar

Etnologul Marcel Lapteş a consemnat un ritual străvechi în Hunedoara, de Sf. Haralamb: ţăranii fac o brazdă cu un plug tras de doi boi de-a lungul hotarului, închizând comunitateaîntr-un cerc protector, pun o cruce din lemn de prun, în capătul hotarului, apoi aşează oase mari şi pâine veche, ca să nu intre bolile în sat.

12 Făurar

O legendă moldovenească spune că prima plantă sădită de Noe a fost viţa-de-vie. Dar pentru că primii struguri ar fi fost acri, el a jertift patru animale: un miel, un leu, o maimuţă şi un porc, care au îndulcit vinul, dar au împrumutat şi caracterul lor pe măsură ce se consumă mai multe pahare cu vin[7].

13 Făurar

 „Lunea burdufului” este ziua în care ţăranii taie burdufurile golite, deoarece se isprăveşte brânza, apoi le dau tinerilor mascaţi să-i lovească pe holtei şi pe femeile sterpe, pentru a stimula fertilitatea amorţită în timpul iernii.

14 Făurar

 „Când stomacul este plin, toţi îţi sunt dragi ca ochii din cap, când stomacul este gol, ţi-e dragă lumea ca sarea în ochi.”[8]

15 Făurar

 „Legarea grânelor“ este un ritual străvechi, celebrat pentru ca păsările să nu distrugă recoltele. Femeile ies seara în curte cu diferite grăunţe în mână, le scuipă cu ochii închişi spunând: „Cum eu nu văd acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea”[9].
16 Făurar

În Transilvania s-a păstrat un obicei străvechi, „Scuturatul pomilor”, şi anume lovirea rituală a pomilor pentru a-i face să înmugurească şi să rodească cât mai bine.

17 Făurar

 Dacă cerul e înnorat fără stele, e un semn că n-or fi mulţi peţitori şi nunţi în acel an.[10]

18 Făurar

Fetele din Moldova, care doresc să se mărite, iau o crenguţă de busuioc şi se duc cu el la un pârâu îngheţat, sfarmă gheaţa şi pun busuiocul deasupra apei, dacă se brumează un pic înseamnă noroc, dacă nu, aşteaptă până anul viitor.

19 Făurar

Fetele din Muntenia pun într-un vas o crenguţă de busuioc şi una de măr, apoi un bănuţ de argint ca punte, lăsându-le aşa până dimineaţă, ca peste noapte să viseze pe tinerii care le vor lua în căsătorie.

20 Făurar

 „Un cuvânt pornit din inimă ţine cald trei ierni”[11].

21 Făurar

22 Făurar

23 Făurar

 24 Făurar

Ziua de Dragobete, în tradiţia româ-nească, este importantă prin faptul
că este momentul prielnic de împere-chere al păsărilor cerului şi totodată perioada ideală de logodnă a tinerilor.

25 Făurar

Data de celebrare a Dragobetelui variază de la o zonă la alta, 24 şi 28 februarie sau 1 şi 25 martie.
În Moldova nu este sărbătorit Dragobe-tele, iar în Oltenia, Muntenia, respectiv Dobrogea se numeşte Cap de primăvară, iar în Transilvania Cap de vară.[12]

26 Făurar

În perioada Dragobetelui nu se taie păsări domestice şi nu se vânează păsări sălbatice, lăsându-se să se împerecheze. Păsările de curte primesc o hrană mai aparte, iar pentru păsările cerului se pune pe acoperişurile caselor boabe de secară, mei, grâu sau orz.

27 Făurar

Dragobetele, fiul Babei Dochia, este vestitorul primăverii şi aducătorul bunei dispoziţii.

28 Făurar

29 Făurar

În această zi, la fiecare patru ani, nu trebuie să culegeţi ciuperci, deoarece se spune că în această zi toate ciupercile sunt otrăvitoare.
Căsătoria este bine de evitat în anul bisect deoarece nu va fi de lungă durată!


[1] Februarie, luna faurilor de fier, care pregătesc uneltele pentru arat.
[2]  Apă sfinţită
[3] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la     români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006
[4] Calendarul popular al românilor
[5] Calendarul popular al românilor
[6] Calendarul popular al românilor
[7] Calendarul popular al românilor
[8] Proverb românesc
[9] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Editura Vestala, Bucureşti, 2012
[10] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Editura Vestala, Bucureşti, 2012
[11] Proverb românesc
[12] A. M. Caşcaval, L. V., Lefter, R. Pop, D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005


 LUNA LUI GERAR

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna ianuarie de
Laura in minunata sa căsuța: http://casutalaurei.ro/tema-lunii-afumaturi/. Cum v-am obișnuit aduc un articol cu tradițiile și obiceiurile lunii lui Gerar.

1 Gerar[1]

„Cum începe Noul An, aşa va decurge întregul an”[2].
Pe masa de Anul Nou, trebuie să fie prezente 12 feluri diferite de mâncare, acestea reprezentând cele 12 luni ale anului, în niciun caz carne de pasăre, astfel îţi va zbura norocul, ci în special o plăcintă cu brânză şi răvaşe.
În această zi de sărbătoare se colindă cu Pluguşorul, Sorcova, Capra, Vergelul sau Vasilca, în funcţie de zone, urându-se, în general, un an bun şi îmbelşugat.

2 Gerar

Cine începe anul având masa încărcată va avea un an îmbelşugat.“
În scrierile lui Simion Florea Marian aflăm despre „Vergel”, obicei care începe în ziua Anului Nou şi „ţine două-trei zile şi tot atâtea nopţi”[3], cu triplu rol, pe de o parte, profeţirea norocului pentru anul început, urmat de o petrecere organizată de cei care serbau „Vergelul” şi de încuscrire sau înrudire.
„Vergelul” de profeţire a norocului era buciumat de cu seară, dându-se de ştire celor care doreau să fie prezenţi la casa unei gazde: feciori, fete mari, bărbaţi, neveste, băieţi, copile, moşnegi şi babe.

3 Gerar

În ajunul Anului Nou se rupe o crenguţă de măr şi se pune într-un vas cu apă rece, se aşează la fereastră, pe dinăuntru, se ţine până la Bobotează; iar dacă înfloreşte până atunci, e semn ca va fi o primăvară bună, iar dacă nu înfloreşte, va fi vreme rea.[4]
Colinda Pluguşorului, vorbind despre aratul pământului cu plugul cu doisperzece boi, despre semănatul, aratul, seceratul şi măcinatul grâului, şi despre alte activităţi, e însoţită în mod natural de buhai, ce imită mugetul boilor şi neapărat de un clopot sau talangă.


4 Gerar

Vasilca
Demult, când ţiganii erau sclavi, mergeau de Anul Nou la boieri, în colindat cu Vasilca, ca românii cu Pluguşorul. Boierii tăiau porcii de Crăciun şi dăruiau capetele sclavilor, aceştia le împodobeau şi mergeau în seara Sf. Vasile pe la domnii lor în colindat, să primească ceva bani şi bucate.

5 Gerar

În lumea satului, în perioada dintre Crăciun şi Bobotează, femeile nu au voie să lucreze (spele, coase, toarce, etc.), ca să-şi umple timpul, obişnuiesc să afle cum va fi vremea în anul care urmează, astfel se iau 12 foi de ceapă egale, se aşează la rând, fiecare reprezentând o lună a anului, se presară cu sare, aceeaşi cantitate pe fiecare, se lasă până a doua zi. Foile în care s-a format multă apă, dovedesc că lunile respective vor fi ploioase, iar cele fără apă vor fi luni secetoase. Acest ritual se numeşte calendarul de ceapă.[5]

6 Gerar

„Dacă în ziua de Bobotează va bătea crivăţul, va fi rod la bucate.”[6]
Boboteaza reprezintă ziua purificării prin apă şi foc. În această zi, oamenii aduc agheasmă şi toarnă din ea în fiecare fântână ce le iese în cale, pentru a stimula recolta şi a alunga spiritele rele. Odinioară, oamenii aprideau focuri şi afumau oamenii, animalele, curţile şi grădinile din gospodării pentru alungarea duhurilor rele şi atragerea norocului şi belşugului.[7]

7 Gerar

În unele zone din Moldova, Muntenia şi Transilvania, în ziua Botezului Domnului, când se sfinţesc apele curgătoare, românii au obiceiul de a se scufunda în apele îngheţate, ca să se ferească de boală pe tot parcursul anului.

8 Gerar

„Iarna tot sperie vara, dar se topeşte afară“[8].
Luna ianuarie este luna gerurilor, frigului şi a negurei, dacă este moale, gerurile vor fi neapărat în februarie.[9]

9 Gerar

Calendarul tradiţional al românului de rând este reprezentat printr-un copac cu doisprezece ramuri, în fiecare ramură câte patru cuiburi şi în fiecare cuib câte şapte ouă, în fiecare ou câte douăzeci şi patru de pui[10].

10 Gerar

„O vorbă bună poate ţine de cald cât trei luni de iarnă”.
O altă cimilitură referitoare la împărţirea anului: anul este ca un „copaci cu douăsprezece stâlpări, în toată stâlparea patru crengi, în toată creanga un cuib, în tot cuibul şapte ouă, în tot oul douăzeci şi patru de gălbenuşuri”[11].

11 Gerar

„Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor”.
„Lunea trebuie început orice lucru de ispravă”, de asemenea toată lumea, trebuie să se bucure în această zi, pentru a fi vesel toată săptămâna, şi în mod special nu trebuie să se dea bani din casă în ziua de luni, deoarece vada toată săptămâna bani, ci mai bine să fie plătit, căci atunci va primi de pretutindeni.[12]

12 Gerar

Conform tradiţiilor străvechi, se spune ca lunea nu se îngroapă morţii, deoarce „lunând-o din capul săptămânei, e rău de moarte pentru cei rămaşi în viaţă”[13].
În schimb, cel ce începe să postească din această zi, îi va merge mult mai bine în toate privinţele.

13 Gerar

În ziua de marţi, bărbatul nu e bine să semene porumbul îm pământ, fiindcă e zi de primejdie şi grăuntele nu va încolţi niciodată.
Femeile niciodată nu vor începe un lucru nou în aceasta zi, precum a urzi, a porni pânza, a croi o camaşă, mai pe scurt, niciun proiect nou, deoarece toate vor merge pe dos. De aici şi proverbul, „Toate pe dos şi nunta marţea”, adică aşa cum nu se potrivesc lucrurile pe dos, aşa nici nunta marţea.

14 Gerar

Ţăranii spun că, dacă au dat miezul iernii la spate, au pus mâna pe primăvară. Astfel, de Sânpietrul Lupilor sau Sânpietrul de iarnă e interzis să se arunce cenuşa din vatră, deoarece, odată găsiţi, cărbunii aprinşi de către lupi le va stimula acestora fecunditatea. Totodată, în această zi femeile spălau rufele cu apă clocotită, ca să opărească astfel gura lupului.[14]

15 Gerar

Pe teritoriul vechii Dacii, protocreş-tinismul l-a investit pe Sfântul Petru cu însemnele de păstor al lupilor. Astfel, în miezul iernii este contopit cu „Nedeea Lupilor”, în mijlocul nopţii Sf. Petru le dă dezlegare lupilor să se hrănească cu ce animale doresc.[15]

16 Gerar

Calendarul agrar consemnează câteva zile de sacralitate în această perioadă, şi anume „Cricovii de iarnă”, între
16-18 ianuarie. În aceste zile se fac ofrande, împărţindu-se colaci, pâine cu zahăr şi turte calde, pentru ca animalele şi oamenii din gospodării să fie feriţi de ciumă şi invaliditate.

17 Gerar

În vechime, majoritatea ţăranilor nu ştiau carte, iar ca să ţină minte sărbătorile mărunte de peste an, le uneau sub semnul uneia singure, când urmau una după alta, astfel „Cricovii de Iarnă” sărbătoresc pe Sf. Petru de Iarnă, Sf. Antonie, Sf. Atanasie şi Sf. Chiril.[16]

18 Gerar

”Este sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, cunoscută și drept „Atanasia Ciumelor” sau „Tănase de ciumă”. Se respectă cu sfințenie pentru că oamenii cred că protejează împotriva ciumei, a infirmităților, amețelilor și loviturilor de tot felul.
Nu trebuie să faci nicio treabă, să nu speli, să nu calci și să nu dai nimic cu împrumut.”[17]

19 Gerar

Dacă în această perioadă va fi zăpadă foarte multă, dar fără viscol şi vânt, atunci peste an recolta de porumb şi grâu va fi bună, dar, dacă iarna va fi călduroasă sau cu viscol, va fi o vară friguroasă, fără roade[18].

20 Gerar

Cine vrea să aibă livezi roditoare, să nu sufere de friguri, de pagube și de primejdii trebuie să țină sărbătoarea Sfântului Eftimie cel Mare, pe 20 ale lunii. Bărbații trebuie să-i respecte ziua, ca să fie sănătoși.”[19]

21 Gerar

 „Viitorul unui an depinde de primăvară; viitorul unei zile, de ora 5 dimineaţă.”[20]

22 Gerar

 „Dacă vrei să prosperi un an, atunci cultivă cereale. Dacă vrei să prosperi zece ani, plantează copaci. Dacă vrei să prosperi timp de o viaţă, creşte oameni”[21].

23 Gerar

 „Un cuvânt pornit din inimă ţine cald trei ierni”[22].

24 Gerar
”Cocoşului care cântă înainte de vreme i se taie capul”.[23]

25 Gerar

Din această zi încep ”Filipii de Iarnă, Teclele sau Trisfețitele. Cine ține sărbătorile va fi apărat de boli și de lupi, va fi ferit de arsuri, de friguri și de pagube. Nu se lucrează, nu se coase, nu se tricotează și se sărbătorește mai ales de către femeile care au avortat, pentru iertarea păcatelor. E bine să se dea de pomană o lumânare aprinsă, pentru a avea o viață luminoasă.[24]

26 Gerar

„Broaştele încă-s vestitoare de frig, omăt şi răceală, dacă ies şi cântă înainte de Alexii; iar dacă ies la timpul cuvenit, adecă după ce trec Alexiile şi după ce se încălzeşte cumsecade, apoi atunci:
Să n-ai frică
De nemică”[25].

27 Gerar

”Sfântul Ioan Gură de Aur este știut și ca apărătorul și părtinitorul celor necăjiți. Așadar, de ziua lui, nu se fac treburi casnice, căci e risc de înec, arsuri, moarte violentă, infirmitate. Se crede că femeile care respectă tradiţia sunt iertate pentru păcatele de a renunța la sarcină. Este protectorul celor care comunică prin harul vorbirii, al oratorilor, al comunicatorilor, al tuturor celor care transmit mesaje verbale.”[26]

28 Gerar

Dacă peste iarnă pomii vor fi plini de „chidie”, vor fi „mănoşi” peste vară.

29 Gerar
Iarna se îndulcesc perele acre.[27]

30 Gerar

”Sfinţii Trei Ierarhi sau Trisfetitele; se spune că la Trisfetite se schimbă vremea; tradiția cere să ţinem această zi, fiindcă altfel soţul/soaţa poate muri, se mai ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a nu orbi.”[28]

31 Gerar

”Filipii de iarnă, ultima dintre cele trei zile ale lupului, consacrata patronului ei, Filip Şchiopul. În această zi, superstiţia spune că trebuie ascunsă sarea, să nu ia cineva din ea, căci e rău de lupi şi de pagubă. Jumătate de zi nu se lucrează, pentru sporul casei.[29]





[1] Ianuarie, în acesată lună sunt cele mai mari geruri.
[2] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006
[3] Calendarul popular al românilor
[4] Ion Pop Reteganul, cel mai mare folclorist al Ardealului
[5] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006
[6] I. N. Constantinescu, Superstiţii din Ciulniţa,   Ialomiţa
[7] Calendarul popular al românilor
[8] Proverb românesc
[9] Calendarul pentru Bucureşti, 1841
[10] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994
[11] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994
[12] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994
[13] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.     Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994
[14] Calendarul popular al românilor
[15] Calendarul popular al românilor
[16] Calendarul popular al românilor
[18] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.Studiu etnografic, Editura Fundaţiei, Culturale Române, Bucureşti, 1994
[20] Proverb românesc
[21] Proverb românesc
[22] Proverb românesc
[23] http://www.proverb.ro/
[25] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994


LUNA LUI UNDREA

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna decembrie de Carmen Manu și blog-ul ei minunat blog: http://carmen-lacarmeninbucatarie.blogspot.ro/2016/01/parada-lunii-decembrie-cozonacul.html?spref=fb

1 Undrea[1]

Dacă ninge în această zi, va fi iarnă grea.
Tradiţia spune că, dacă în această zi copiii sunt puşi la învăţătură de către părinţi, aceştia vor fi deştepţi tot anul.

2 Undrea

“Decembrie mântuie anul, dar începe iarna.[2]

3 Undrea

“Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul. [3]

4 Undrea

În cele trei zilele ale Bubatului, femeile din zona Vâlcea pregătesc câte trei turte de pâine care se ung cu miere sau zahăr topit şi se dau de pomană copiilor, împreună cu „făsui, boabe de fasole nefierte, şi un fuior de cânepă.
Când se dă întâia turtiţă, se zice:
– Să fie bubatului ălui mare: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!
La a doua turtiţă se zice:
– Să fie bubatului ălui mijlociu: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!
Iar la a treia se încheie:
– Să fie bubatului ălui mic: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!”[4]

5 Undrea

În noaptea aceasta, Sf. Niculae vine pe furiş şi pune în ghetele curăţate de la uşă dulciuri, fructe sau uneori chiar o nuieluşă, dacă nu a fost cuminte copilul în anul care s-a scurs.
Se spune că Episcopul Nicolae îi lovea cu nuieluşa peste mâini pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă.

6 Undrea

În această zi se încheie ciclul sărbă-torilor dedicate lupilor, iar din cauza faptului că vremea începe să se degradeze, strigoii şi forţele malefice se retrag, lăsând să între în drepturi cetele de colindători.
Sân-Nicoară sau Sf. Nicolae este văzut de către ţărani ca un sfânt bătrân, ca şi anul care se apropie de sfârşit, dar totodată şi ca protectorul copiilor, orfanilor, văduvelor, corăbierilor şi soldaţilor, fiind generos, bun şi aducător de noroc şi bogaţie.[5]
Se spune că atunci când Sf. Nicolae îşi scutură barba, va ninge negreşit.

7 Undrea

În aceste zile se naşte simbolic Ţurca sau Capra, care petrece cu ceata de feciori şi moare de Bobotează, pentru a renaşte împreună cu anul calendaristic.
Fetele din Ardeal prepară plăcinte, iar seara la ora 9 fix feciorii năvălesc peste ele şi se porneşte o mare petrecere.

8 Undrea

Tobele, care se aud în satele româneşti, în aceste zile, vestesc intrarea într-o perioadă sacră, de refacere a timpului pur. Din cauza îmbătrânirii anului, se poate crea haos şi atunci colindătorii sunt cei ma potriviţi pentru restabilirea ordinii, purificând spaţiul şi reînnoind vremea.

9 Undrea

Sâmnichioara este o sărbătoare mai mare şi mai grea decât cea a Sf. Nicolae. În această zi, cine lucrează aduce boală şi necaz în casă. Femeile dau colaci de pomană, pregătiţi cu câteva zile înainte, pentru ca să fie feriţi de boli copiii lor. Ziua se măreşte foarte mult, fiind ziua solstiţiului de iarnă pe stil vechi.

10 Undrea

În această zi se celebrează Mina Ermog, se pun într-un vas cu apă câte trei ramuri de vişin, prun şi zarzăr. Dacă îmbobocesc până la Anul Nou, familia va avea noroc în anul care va veni.

11 Undrea

Morarii sunt în aceste zile foarte vigilenţi, ţin ziua prin nelucru şi rugăciune, deoarece se spune că dracii se ascund prin mori din cauza gerului.
Din ziua „Anei Zacetania” începe să se mărească ziua cu „cât sare cucoşul din prag!”[6]

12 Undrea

În această zi se celebrează Sf. Spiridon, cel care fereşte oamenii de boli primejdioase. Se spune că în această zi, respectând sărbătoarea, bolnavii se vor vindeca, iar cei săraci se vor îmbogăţi.
Cizmarii celebrează în mod special această sărbătoare, rugându-se să fie ploaie şi noroi, pentru a avea de lucru în anul care vine. Sf. Spiridon este protecorul cizmariilor, pielarilor, fiind inventatorul sulii.

13 Undrea


Colindătorii, strânşi în cete după vârstă şi rudenie, încep să se pregătească încă din seara Sf. Niculae pentru ceremo-niile ce vor urma în această perioadă. Colindele sunt urări vocale, cu caracter festiv, de prevedere a viitorului şi asigurare a norocului. De obicei, colin-dătorii trec pragul caselor seara sau noaptea, în timpul magic.

14 Undrea

Descolindatul are efectul contrar al colindatului. În acest caz colindătorii smulg porţiile, mânjesc porţile cu păcură, strică acoperişul sau alungă vitele şi păsările din curte, incantând versuri comice:
„Câte cuie sunt pe casă,
Atâţia păduchi în casă
Şi atâţia şoareci pe masă!”
Sau
„Colindă, colindă,
Bagă iapa-n tindă,
O leagă de grindă,
Îi dă fân să roadă
Şi-o pupă sub coadă!”[7]

15 Undrea

În Muntenia, cea mai cumplită formulă de descolindat este:
„Trăsni-v-ar Dumnezeu pe toţi din casă
Amin!
Şi casa să v-o trosnească
Amin!
În foc să se topească
Amin!
Holdele în câmp să nu vă mai crească
Amin!
Oile şi vacile să se stârpească
Amin!
Şi nimic să nu vă mai sporească
Amin!”[8]
Formula magică Amin!, o rostesc corul colindătorilor, blestemul fiind strigat de către vătaful cetei.

16 Undrea

Ceata de colindători sau ceata junilor, se adună de Sf. Nicolae, când se stabileşte gazda, se alege vătaful, crâşmarul, colcerul, tăciunarul şi restul personajelor implicate în acest ritual magic, transmiţându-se regulile după care se vor desfăşura actvităţile din această perioadă.

17 Undrea

Ceata de feciori aşează doi brazi falnici la poarta gazdei, pentru a marca locul cel mai important din acest moment până la Sântion. Ceata junilor, trebuie să tocmească muzicanţii însoţitori, asigurând o stare de veselie, euforie şi eleganţă până după Bobotează. Junii pornesc la colindat noaptea pe uliţele satului, acesta fiind un moment sacru, prielinic unui parcurs magic. Colindătorii se aşează în cerc, în jurul mesei cu darurile ritualice, şi, cu braţele petrecute după umeri, îl colindă pe cel mai tânăr din casă, rostindu-i numele în textul colindei.

18 Undrea

Colindele românilor sunt nenumărate, fiind adevărate provocări pentru etnologi şi folclorişti.
Se colindă pentru gazdă, succes în carieră, bunăstare în familie, succes la fete sau la băieţi, înţelegere în căsnicie, succes la vânătoare, de haz sau necaz şi multe altele.
19 Undrea

Naşterea Mântuitorului, prin satele româneşti, se prevesteşte prin colinde cu texte ciudate, despre un leu sau cerb, cântate de cetele de feciori, unii acoperiţi cu măşti, alţii purtând elemente simoblice, ce şi-au pierdut semnificaţia odată cu trecerea anilor.

20 Undrea

În această zi românii celebrează  „Ignatul porcilor” sau „Înătoarea”. Sacrificiul sângeros al tăierii porcilor, este un rit funerar de incinerare. Pârlitul porcului, spălatul şi acoperitul lui, folosirea scării drept targă funerară, semnele făcute pe frunte, ceafă, spate, prepararea unor alimente în mod ceremonial şi pomana porcului, sunt reminescenţele unor datini străvechi, de a sacrifica porcii primăvara, în perioada semănatului, sărbătoarea fiind mutat de la echinocţiul de primăvară la solstiţiul de iarnă.
21 Undrea

Tradiţia spune că, la tăierea porcului, nu trebuie să asiste niciun om căruia îi este milă de animalul sacrificat, astfel carnea nu va mai fi bună. Antropologul Antoaneta Olteanu spune că, în ziua de Ignat, se vor sacrifica doar porci negri, iar din sângele lor, amestecat cu făină, se obţine un leac tămăduitor. Copiii cărora li se va face un semn pe frunte cu sângele animalului sacrificat, vor fi sănătoşi şi feriţi de deochi anul care va urma.

22 Undrea

Când se aduce porcul în casă, după ce a fost tăiat, este bine să intre cu râtul înainte, ca să fie cu noroc. Sângele scurs se pune într-o strachină cu mei, se lasă la uscat şi se macină. E apoi folosit pentru a afuma copiii de guturai sau spaimă. Se spune că e bine să te ungi pe frunte cu sânge, ca să fii ferit de boli tot anul. Femeile însărcinate respectă acest obicei, de teamă să nu aibă probleme cu sarcina.

23 Undrea

În preajma Crăciunului se plămădesc colaci în formă de degete întinse, unse cu gălbenuş, pentru a fi la fel de frumoşi ca degetele Crăciunesei. Firimiturile se dau la păsări, vite, iar în copaia în care s-a framântat aluatul se pune fân pentru a-l da vitelor, ca să fie ferite de boli pe parcursul anului.
24 Undrea

În noaptea aceasta se pune un trunchi de brad în sobă şi se arde, simbolizând moartea, dar şi renaşterea, focul având puterea de a curma viaţa, dar şi puterea să renască din cenuşă.
Se spune că era un cioban, Crăciun, cu turme nenumărate, care, furios pe soţia lui fiindcă a îngăduit să o găzduiască pe Maica Domnului şi a ajutat-o să-l nască pe Isus, i-a tăiat mâinile.
Maica Domnului i-a pus mâinile la loc Crăciunesei, transformându-le în aur curat. Atunci Crăciun, de bucurie, a aprins un foc uriaş în ogradă, a început să joace şi a împărţit tuturor daruri.

25 Undrea

În nordul Olteniei, în Banat şi Ardeal colindătorii se numesc Piţărei. Ei sunt împărţiţi în cete sub conducerea vătafului, umblând din casă în casă „poftiind ziua lui Ajun cu adausul: «că-i mai bună a lui Crăciun». Piţăreii pot umbla slobozi prin casele oamenilor căci, după credinţa poporului, ei sunt purtători de noroc şi fericire. De cum intră în vreo casă, e datina ca piţereii să scormone focul din vatră cu beţele ce le au în mâini şi care se numesc colinde”.[9]

26 Undrea

Specific tuturor popoarelor creştine este colindul cu Steaua, care aminteşte de naşterea lui Isus Hristos, de steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre Bethleem. Cele mai întâlinte colinde sunt: „Steaua sus răsare”, „O, ce veste minunată”, „Astăzi s-a născut Hristos!”

27 Undrea

În unele zone din România, în această perioadă se merge cu „Irozii” („Craii” sau „Vicleimul”), o piesă de teatru popular, intrepretată de copii. Perso-najele principale, Irod, cei trei magi, (Melchiro, Baltazar şi Gaspar), un cioban, un prunc şi un soldat roman, transmit semnificaţiile naşterii lui Isus, în toate etapele sale.

28 Undrea

În calendarul popular această zi reprezintă „Îngroparea Crăciunului”, divinitatea moare şi renaşte, refăcând echilibrul lumii, revigorând timpul şi fertilizând pământul.

29 Undrea

Cetele de fecior îngropă Crăciunul, intonând următoarele versuri:
„Măi Crăciune, măi bătrâne,
Astăzi te-ngropăm pe tine.
Haideţi toţi, cu mic cu mare,
Să ducem Crăciunu-n vale
şi să-l băgăm în produc,
Pe el să punem butuc.
O, Crăciune, o, bătrâne,
Du-te de la noi cu bine;
Meri pe Apa Sâmbetii
şi-napoi nu mai veni,
c-a veni altul Crăciun
şi-a fi ca tine mai bun.”[10]

30 Undrea



În aceste zile porţile se ţin deschise pentru a intra norocul în casă.
Bătrânii pun pe cuptor 5-6 boabe de porumb, grâu, ovăz şi orz, aşează pe fiecare câte un cărbune încins, considerând că cea mai bună recoltă în anul care va urma o vor da boabele care fac cea mai multă cenuşă.

31 Undrea

În zona Buzăului, fetele nemăritate mătură gunoiul din casă cu mâinile la spate, îl presară în pragul casei, se aşează cu picioarele pe el şi ascultă din ce parte latră câinii, pentru a afla din ce direcţie le vor veni peţitorii.



[1] Decembrie, luna ninsorii
[2] http://www.citatepedia.ro/index.php?q=decembrie&r=z
[3] ProverbE românești
[5] Calendarul popular al românilor
[6] T. Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2007
[7] Calendarul popular al românilor
[8] Calendarul popular al românilor
[9] Calendarul popular al românilor
[10] Calendarul popular al românilor



LUNA LUI BRUMAR

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna noiembrie de Cretu Veronica și blog-ul ei minunat blog:
Cu mare întârziere am adus și artioclul aferent lunii lui Brumar. Să vă fie de folos, anul viitor!

1 Brumar

Luna lui Brumar reprezintă îmbinarea dintre promoroacă, brumă şi căldura provenită din vin, fiind perioada în care „licoarea magică” fermentează şi se limpezeşte. Din acest motiv, în limbajul popular, acestei luni i se mai spune Vincer sau Vinar.

2 Brumar

Majoritatea sărbătorilor populare sunt dedicate îmblânzirii lupilor, strigoilor sau altor fiinţe malefice, deoarece timpul pare că îmbătrâneşte în apropierea iernii.

3 Brumar

"Adevărul iese la suprafață ca untdelemnul deasupra apei."[1]

4 Brumar
"Decât să mănânci pâine cu unt şi să te uiţi în pământ, mai bine mănâncă pâine cu sare şi uită-te la soare."[2]

5 Brumar

”În noiembrie îşi cumpără şi soarele cojoc.[3]

6 Brumar

Conform tradiţiei, dacă un suferind va bea apă din mâna unui om numit Mihai, se va vindeca, deoarece Arhanghelul Mihail îşi spală sabia după ce curmă firul vieţii.

7 Brumar

Se spune că întotdeauna în aceste zile gerul e ţinut în frâu de Sf. Mihail, vremea e frumoasă, aproape ca de vară, aceste zile calde se numesc în popor „vara iernii”.

8 Brumar



În această zi sunt celebraţi Sfinţii Mihail şi Gavriil, mediatori între Dumnezeu şi lumea pământească. Conform credinţei populare, atunci când cineva e bolnav, Arhanghelul Mihail se afla cu siguranţă lângă ei, dacă va sta lângă capul bolnavului, acesta va trece peste boală, dar dacă va sta la picioarele patului, acesta va trece în nefiinţă.

9 Brumar

În unele zone din România, arhanghelii sunt consideraţi patronii turmelor de oi, fiind sărbătoriţi două zile la rând, iar ca să afle cum se va înmulţi turma peste 21 de săptămâni, perioada oilor de gestaţie, se prepară o turtă din mălai, numită turta Arieţilor. Aceasta se va arunca în mijlocul turmei, iar dacă va cădea cu faţa în sus, e semn bun, oile vor avea mulţi miei, dacă va cădea cu faţa în jos, va fi semn rău.

10 Brumar

Arhanghelul Gavriil, faţă de ceilalţi îngeri, pe lângă aripi şi săbii, are cheile raiului, numele său fiind echivalent cu „Dumnezeu este războinic.”

11 Brumar

Arhanghelii Mihail şi Gavriil sunt celebraţi şi pentru că „sunt păzitorii oamenilor de rele, de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”[4]. În credinţa populară ei sunt prezenţi la Judecata de Apoi, purifică conştiinţele şi pregătesc oamenii pentru naşterea Domnului la 25 decembrie, când speranţa lor este mult mai mare decât în restul anului.


12 Brumar

De la mijlocul lui noiembrie şi până la începutul primăverii se deschide sezonul şezătorilor, care de obicei sunt organizate în casa cea mai mare a unei gazde, unde se întâlnesc fete şi feciori. Fetele învaţă să coasă, să ţeasă, să toarcă sau să împletească. În acest timp se spun poveşti, pilde, ghicitori sau se cântă.

13 Brumar

În zilele frumoase de toamnă, sezătorile se pot organiza şi în natură. Tinerii se strâng în jurul focului de tabără, uneori chiar la marginea unei ape. Şezătorile au avut, şi încă au, un rol important în păstrarea şi transmiterea tradiţiilor şi a creaţiei populare.

14 Brumar

Anual, în această zi se celebrează Lăsata Secului de Crăciun. Postul de Crăciun are un rol important în viaţa românilor, având rolul de a-i pregăti pe credincioşi pentru Sărbătoarea Naşterii Domnului. Fiind ultima zi în care se poate mânca din belşug, se adună în jurul mesei familia, rudele şi vecinii, care se înfruptă din bucate alese: ciorbe, fripturi, plăcinte şi vin.

15 Brumar

Filipii de Toamnă sunt apărătorii de toate cele rele, în tradiţia populară. Se spune că în această zi se lasă resturile de la petrecerea de Lăsata Secului, păsărilor cerului, pentru a le îmbuna să nu strice recoltele din anul care urmează.

16 Brumar


Şezătorile începeau după terminarea muncilor agricole de toamnă, de Lăsata Secului, şi durau până la Sărbătoarea Crăciunului, cu o pauză până la Bobotează, continuând apoi până la Câşlegile de iarnă.

17 Brumar

Pentru a se feri de rele, ţăranii ung tocurile uşilor şi ferestrelor cu usturoi, şi întorc toate vasele cu gura în jos, ca să nu aibă unde să se ascundă spiritele rele din acesată perioadă a anului. Oamenii aprind focuri şi fac zgomote puternice, ţipete, chiar şi împuşcături pentru a le alunga.

18 Brumar


În toate zile de sărbătoare închinate lupilor, Filipii de Iarnă şi de Toamnă, Filipul cel Mare şi Sf. Andrei, se evită pronunţarea cuvântului „lup”, în caz contrar el va ataca negreşit turmele de oi sau cirezile de vite peste iarnă.

19 Brumar


Odată cu venirea iernii, lupii se apropie din ce în ce mai mult de gospodării, aşa că, lângă coşurile de fum, se atârnă câte o secure sau un topor, ca lupii să nu poată intra pe acolo.

20 Brumar

"Ajută celui slab ca să nu iei, în urmă, povara lui asupra ta."[5]

21 Brumar

În credinţa populară, în această zi iarna se întâlneşte cu vara, cerul se deschide şi animalele pot vorbi între ele.
Este sărbătoarea de Ovidenie, în care nu e bine să se doarmă noaptea, ci să se stea de veghe la lumânare.

22 Brumar

Tot în această perioadă se celebrează Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare, reprezentând o divinitate străveche a lupilor. În noaptea aceasta se spune că umblă strigoii nestingheriţi, de aceea se ung toate locurile care oferă deschidere spre exterior cu usturoi, iar pentru a proteja turmele de animale, trebuie evitate activităţile de prelucrare a lânii.

23 Brumar

De Ovidenie se fac praznice şi se împart pomeni pentru copiii trecuţi în nefiinţă nebotezaţi şi pentru cei care au sfârşit fără lumănare. Uleiul şi făina se sfinţesc în aceste zile şi se folosesc pentru prepararea mâncării din această perioadă de post, accentuâdu-se curăţirea trupului şi sufletului în perioada de post.

24 Brumar

”Orice ești, oricum ești, oriunde ești, adu-ți aminte că ești om”[6]

25 Brumar

În această zi lupul îşi vede coada, deoarece primeşte în dar, doar o dată pe an, puterea de a-şi îndoi gâtul. E ziua când lupii se strâng în haite de câte doisprezece şi nu se despart decât în ziua de Bobotează. 

26 Brumar

Prin părţile Covurului, în ziua de Sf. Andrei fiecare localnic trebuie să mănânce covaşă, ca să fie ferit de strigoi.
Copiii iau rămurele din pomii fructiferi (meri, cireşi, pruni, peri) şi le pun într-un borcan de apă, aproape de căldură, ca să înmugurească şi să înflorească până la Sf. Vasile, ca să le poată folosi drept sorcove, pentru a-şi sorcovi părinţii şi neamurile de Anul Nou.

27 Brumar

Sf. Andrei este patronul meseriilor, se celebrează pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor. În zilele premergătore sărbătoririi Sf. Andrei, nu se lucrează decât doar după prânz, ca iarna care va sosi să fie blândă, gerul slab, dar cu multă zăpadă ca să aducă belşug.

28 Brumar

În această zi femeile se strâng mai multe într-o gospodărie şi fac covaşă, adică făină de mălai şi de grâu, muiată în apă caldă, pe care apoi o fierb şi o mănâncă.
Covaşa se împarte prin vecini cu strachina sau oala. Pomana aceasa se face pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos.

29 Brumar

Sf. Andrei mai este supranumit şi Andrei Pescarul, deoarece a ajutat pescarii necăjiţi să prindă mult peşte. Se spune că în această zi începe adevărata iarnă, lupii se adună în haite, care nu se despart până la Bobotează, şi coboară de la munte.

30 Brumar

În această zi, în multe zone din România se împletesc câte trei rămurele din diferiţi pomi roditori pentru fiecare membru al gospodăriei, se pun într-un vas cu apă, la temperatură potrivită, ca să înmugu-rească. Mănunchiul celui care înverzeşte sau măcar înmugureşte, e norocos în anul următor. Cu aceste împletituri copiii merg la sorcovit în dimineaţa zilei de 1 ianuarie.



[1] Proverb românesc
[2] idem
[3] idem
[5] Proverb românesc
[6] Proverb românesc


Gazda lunii OCTOMBRIE în provocarea lansată de Gina Bradea, adică: http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/, este Elena Bite, cu al său minunat blog: http://leniass.blogspot.ro/2015/10/traditie-si-gastronomie-romaneasca.html .
 Aduc cu ”mică” întârziere, articolul despre tradiții și obiceuri românești, știute sau neștiute din luna lui Brumărel. Sper să vă încânte noul meu articol! Să vă fie de folos în ceilalți ani, deoarece tradițiile și obiceiurile nu se schimbă.
P.S. Încă mai sunt câteva zile, neacoperite cu informații, încă mai caut și cercetez. Dacă mă puteți ajuta cu informații și proverbe  tradiționale, de toamnă sau munca în agricultură,vă  mulțumesc tare mult.

LUNA LUI BRUMĂREL

1 Brumărel

,,Brumărel e necăjos şi suflă rece.
El, pe unde trece, pârleşte
Şi copacii îi goneşte.
Frunză verde măr sucit,
Rău e că a venit
Brumărel ce-a pârjolit
Pădurea, runcul şi câmpul,
De-a golit întreg pământul.
Când am plecat de la pădure,
Am lăsat-o înverzită
Şi-am găsit-o vestejită
Şi de brumă năpădită.”


2 Brumărel

În această perioadă se efectuează lucrări specifice perioadei de toamnă: strângerea recoltelor, pregătirea anima- lelor pentru iernat, închiderea ţarinelor pentru păşunat.

3 Brumărel

În tradiţia populară, în luna lui Brumărel se regăsesc diferite rituri de trecere, ce însoţesc „îmbătrânirea timpului”, trecerea de la anotimpul călduros la anotimpul rece. Odinioară, aceste rituri prezentau interes pentru ţărani prin repercusiunile anotimpului atât asupra vieţii agricole, cât şi, mai ales, asupra vieţii pastorale.

4 Brumărel

La începutul lunii se celebrează „Procoava” (Sărbătoarea părului), o sărbătoare dedicată cu precădere femeilor.
Se crede că Sf. Procoavă este o divinitate protectoare, răspunzătoare de acoperirea pământului cu prima zăpadă, şi anume bruma, astfel fetele fără păr bogat, care se închină cu evlavie lui, vor fi acoperite de fire de păr precum este pământul acoperit de prima brumă, necesară recoltelor anului viitor.

5 Brumărel
În credinţa populară, părul lung era un însemn al puterii, tăierea sa semni-ficând sacrificiul sau capitularea.
Părul fetiţelor, tuns prima oară, era pus într-o baligă sau la rădăcina unui pom, pentru a creşte lung şi frumos! Fetele care vroiau să le crească părul mai repede foloseau la spălatul părului cânepă şi frunze de nuc furate, iar cele care doreau să le crească părul cât mai lung trebuiau să-l ungă cu untură de arici, în vreme ce, pentru a nu le cădea părul, fetele nu trebuiau să-şi pună pe cap caciulă de băiat sau să mănânce despletite[1].

6 Brumărel

Riturile de trecere precum Procoava, Vinerea Mare, Lucinul şi Sâmedrul, sunt bune sau rele, de fecundaţie şi de înmulţire a animalelor, deschizând sezonul pastoral fertil.
7 Brumărel

Se spune că, dacă va cădea multă brumă şi zăpadă în această perioadă, luna ianuarie va fi moale şi călduţă, iar dacă frunzele arborilor vor cădea repede, va fi mai roditor anul care va urma, iar dacă frunzele se păstrează, iarna e departe, dar grea, şi anul care urmează va aduce multe omizi şi insecte dăunătoare pomilor.

8 Brumărel

Dacă plouă cu tunete şi fulgere în această lună, va urma o iarnă uşoară, din contră, dacă va fi multă ceaţă, buracă, în decembrie va fi mult omăt.
Se spune că, dacă şoarecii de câmp se retrag spre gospodării, iarna se apropie cu paşi repezi.

9 Brumărel
“Cine toamna munceşte, iarna huzureşte”.[2]

10 Brumărel

11 Brumărel

12 Brumărel

13 Brumărel
“O toamnă cu multe fulgere e urmată de o iarnă blândă.”[3]

14 Brumărel


Vinerea Mare sau Vinerea celor 12 vineri este o altă sărbătoarea pastorală, celebrată în această lună, dedicată unei divinităţi mitice din credinţa populară. Se suprapune cu sărbătoarea creştină Sf. Cuvioasă Paraschiva.[4]

15 Brumărel

În tradiţia românilor, Cuvioasa Paras-chiva e considerată „mare la trup şi urâtă la chip”, dar are un suflet mare, deoarece îi apără pe credincioşi de boli, grindină, trăsnet şi deochi. Din acest motiv mai este supranumită Sf. Vineri. În această zi se instaurează toamna cu toate metehnele ei, bune sau rele.
16 Brumărel

Fecioarele trebuie să celebreze această zi ca să fie cinstite ca şi Cuvioasa, sătenii vor face focuri în gospodării pentru a alunga duhurile rele.

17 Brumărel

18 Brumărel

În această zi se celebrează sărbătoarea Lucinului, săvârşindu-se ritualuri magice, menite să împiedice reproducerea lupilor şi să îndepărteze haitele din preajma turmelor de animale.
În această zi nu se coase, nu se taie nimic, nu se prelucrează lâna şi pieile de animale, nu se scoate cenuşa din casă şi nu se aruncă gunoiul din gospodărie. Femeile nu se piaptănă, nu împrumută nimic din casă şi nu pronunţa cuvântul „lup” în această zi.

19 Brumărel

20 Brumărel

21 Brumărel

22 Brumărel

La sfârşitul lunii, în Vălenii de Munte adie mirosul de ţuică în târgul tradiţional de produse agricole şi meşteşugăreşti. Regina târgului este ţuica produsă de diferiţi producători din Bertea, Ştefeşti, Slănic-Prahova, Gura Vitioarei, Mâneciu şi Poseşti, ea este degustată de o comisie care acordă premii producătorilor, în funcţie de calitatea sa.

23 Brumărel

În această săptămână se celebrează Moşii de Toamnă sau Moşii lui Sâmedru. Se împart ofrande pentru sufletul celor trecuţi în nefiinţă (grâu fiert, colaci, lapte, unt şi brânză), invocând spiritele strămoşilor să aducă sănătate, belşug şi spor în casă.
Butucul de viţă-de-vie, întruchiparea zeului vegetaţiei, este ars şi marchează încheierea şi, totodată, începrea unui nou ciclu de viaţă.

24 Brumărel

Împreună cu Sângiorzul, Sâmedru împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice. În această perioadă se încheie socotelile începute de Sângiorz vara, când au fost duse turmele la munte. Fiecare stăpân de animale, în funcţie de numărul oilor, primeşte cantitatea de brânză potrivită.

25 Brumărel

În noaptea de 25 spre 26 octombrie, în satele subcarpatice, tinerii se adună pe o culme înaltă, în jurul unui rug aprins. Femeile împart de pomană covrigi, fructe şi bătură. Se bea, se mănâncă şi se petrece până ce butucul e mistuit în flăcări, iar la plecare fiecare participant ia câte un cărbune încins, ca să îngraşe pământul livezilor şi a grădinilor.

26 Brumărel

Sânmedru dezgoleşte natura, pe când Sângiorz înverzeşte natura. Amândoi sunt sfinţi păzitori ai anotimpurilor, existând între ei un fel de înţelegere cosmică.
27 Brumărel


În această zi se celebrează Sf. Dumitru cel Nou, numit şi Sfântul Tămăduitor, adică cel care vindecă toate bolile.

Se spune că Sf. Dumitru, atunci când şi-a simţit sfârşitul, s-a aşezat între două lespezi de piatră, în apă, ca într-un sicriu. O fată grav bolnavă a visat că va fi vindecată dacă va merge şi va scoate din apă trupul sfântului. Suprinzător, trupul nu putrezise şi fata s-a vindecat miraculos.

28 Brumărel

În ziua lui Sâmedru, ciobanii, îşi pun cojoacele în mijlocul turmei, ca să vadă cum va fi vremea în continuare. Dacă pe cojoc se aşează o oaie neagră, iarna va fi blândă, iar dacă se va aşeza o oaie albă, iarna va fi aspră şi lungă.
Tot în această seară, dacă cerul e senin şi cu lună plină, va fi o iarnă blândă, dar dacă va fi înnorat sau va ploua, iarna o să fie grea.

29 Brumărel

,,La Sângeorge se încaieră câinii, iar la Sâmedru se iau la harţă stăpânii”. Este ziua „soroacelor”, în care se încheie toate socotelile, slujbele sezoniere şi alte înţelegeri încheiate primăvara la formarea turmelor.

30 Brumărel

Sâmedrul este ziua cea mai importantă din sărbătorile pastorale, ea deschide sezonul pastoral fertil, cu o durată de şase luni.


31 Brumărel

În această săptămână se poate semană pentru ultima dată usturoiul, altfel recolta din anul următor va fi slabă. Tot acum se tunde şi coama cailor tineri, pentru a le creşte părul des şi frumos.




LUNA LUI RĂPCIUNE 

Gazda lunii SEPTEMBRIE în provocarea lansată de Gina Bradea, adică: http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/, este draga de Liliana Toma, cu al său minunat blog http://liligospodini.blogspot.ro/2015/09/traditie-si-gastronomie-romaneasca.html. Aduc în ultima zi a lunii, articolul despre tradiții și obiceuri românești, știute sau neștiute din luna lui Răpciune. Sper să vă încânte noul meu articol! Să vă fie de folos în ceilalți ani, deoarece tradițiile și obiceiurile nu se schimbă.

1 Răpciune

Tradiţia populară spune că Simion Stâlpnicul stă tot pe un stâlp, într-un picior, ţine cerul şi pământul cu mâinile ca să nu se prăbuşească. Din această cauză, dacă nu i se cinsteşte această zi, poate provoca cutremure şi poate elibera vânturile mari dintr-un butoi.
În această zi celor care lucrează le pot înţepeni picioarele sau chiar se pot transforma într-un stâlp de piatră.

2 Răpciune

Se spune că, dacă larvele de pe spatele frunzelor de stejar încă au aripi, anul viitor va fi unul roditor. În caz că acestea s-au transformat în insectă şi a zburat, anul care vine va fi unul secetos.
Şi dacă încă nu s-au ascuns sub pămân insectele roşii, numite popular „Văcuţele Domnului”, anul viitor va fi o recoltă bogată în usturoi.

3 Răpciune

Septembrie în viața satului tradițional, se află la hotarul dintre moarte și renaștere, închizând un ciclu și deschizând drumul pregătirilor pentru o nouă viață. Luna este împărțită în patru săptămâni: Săptămâna Sântămăriei Mici, Săptămâna Strugurilor, Săptămâna Averii și Săptămâna lui Mioi.[1]

4 Răpciune

„Tot omul are un dar şi un amar, dar unde prisoseşte darul, nu se mai bagă în seamă amarul”.[2]

5 Răpciune

„Oala împrumutată nu o vezi curată niciodată”.[3]

6 Răpciune

Se spune că atunci când Adam a fost alungat din Rai, a primit un hârleţ pentru a lucra pământul, iar Eva o cociorvă şi o frică pentru a putea avea grijă de bucătărie. Cociorva e nelipsită în casele ţăranilor, cu ea se scoate jarul din cuptor, el fiind inima bucătăriei tradiţionale româneşti.

7 Răpciune

Luna septembrie este numită Răpciune, Brumărel, sau Brumar cel mic, denumiri prevestitoare ale frigului ce va aduna oamenii în jurul sobei: „În Răpciuni copiii cad pe tăciuni”[4]. Numele de vinimeriu, viniceriu sau viniţel sunt legate de culesul viilor şi facerea vinului. În unele zone i se mai spune „Cumpănă”, pentru că zilele se potrivesc cu nopţile.

8 Răpciune

Arhanghelul Gabriel a anuţat naşterea Fecioarei Maria, după ce Ana şi Ioachim s-au rugat îndelung la Duhul Sfânt să nu-i lase fără urmaşi. Deşi ei au fost ironizaţi de comunitate pentru că nu puteau avea copii, nu şi-au lepădat credinţa în Dumnezeu şi nici nu au renuţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în cotinuare. Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, după 40 de zile de post, Ioachim a primit semnul de la Dumnezeau că vor avea urmaşi, pe Maria, care, în traducere simbolică, înseamnă spuma mării.

9 Răpciune

Fecioara Maria este considerată pro-tectoarea tuturor femeilor, în mod special al fetelor necăsătorite, a femeilor însărcinate, a mamelor şi a tuturor care cred în puterea lui Dumnezeu.
Se spune că, dacă femeile vor găti în ziua de Sf. Mărie Mică, vor arde mâncarea sau, în cel mai rău caz, vor opări copiii din greşeală cu mâncare, iar bărbaţii se vor accidenta rău dacă vor munci în gospodărie.

10 Răpciune

Acum se marchează sfârşitul verii, românii nu aprind focul în vatră deoarece se spune că acest lucru ar aduce ghinion şi boală. În această perioadă încep muncile agricole, semănatul grâului, secarei şi al orzului, culesul viilor, bătutul nucilor, doar astfel vor avea rod anul viitor, se jupuiesc ulmii (coaja va fi folosită primăvara la legatul viţei-de-vie).

11 Răpciune



12 Răpciune

Se spune că, dacă vor înflori scaieţii în luna lui Răpciune, va fi o toamnă lungă şi călduroasă. Dar, dacă rândunelele vor pleca devreme, va fi o iarnă aspră.

13 Răpciune

Dacă tună şi fulgeră în această perioadă, în luna lui Făurar din următorul an va fi zăpadă multă, iar anul va fi mănos.

14 Răpciune

„Ziua şarpelui” sau „Ziua Crucii” este marcată prin faptul că toate buruienile, florile, reptilele şi insectele întră în pământ ca să aştepte iarna. În trecut, anul era împărţit în două anotimpuri, vara, cu începere de Alexii (17 martie), şi iarna, ce vine odată cu închiderea pămân-tului, de Ziua Crucii (14 septembrie). Se mai spune că aceasta este ziua în care florile vorbesc între ele, ştiind că apoi se vor usca. Ziua Crucii este o zi prielnică pentru culegerea plantelor de leac, dar şi culesul viilor începe tot acum, de-aceea ziua poartă şi denumirea de „Cârstovul viilor”.[6]

15 Răpciune

Datorită faptului că şarpele îşi schimbă pielea, este considerat, în mitologia noastră, simbolul renaşterii ciclice a naturii, a vieţii care se înnoieşte.
Se spune că înaintea Zilei Crucii, toţi şerpii se adună pe un munte şi fac o mărgică, o piatră nestemată, bună de leac pentru toate bolile, apoi o bagă sub pământ. Se mai spune că, dacă un şarpe a muşcat un om sau animal, nu-l mai primeşte pământul, rătăceşte în toate părţile, muşcând orice om sau animal îi va ieşi în cale.

16 Răpciune

Conform credinţei populare, atingerea tainelor şi a cunoaşterii absolute o poate avea doar cel care va mânca din carnea şarpelui.

17 Răpciune

Se spune că dacă Răpciune e cald, Brumărel va fi rece și umed.


18 Răpciune


19 Răpciune

Conform tradiţiei, primul must care se stoarce, se dă ca ofrandă în ulcele noi. De asemenea, se toarnă pentru răposaţi primul must stors, iar după prima zi de cules se dă o petrecere, considerată un pas spre împăcarea cu cei trecuţi în nefiinţă.

20 Răpciune

Timp de o săptămână de la primul stors de must, urmează seară de seară petreceri, ultima fiind un adevărat ospăţ îmbelşugat, care ţine până dimineaţă. În zonele viticole mari, erau chemate la lucru cuplurile tinere căsătorite, fapt ce le dădea posibilitatea să primească, din partea boierilor înstăriţi, pământ drept răsplată.

21 Răpciune

Conform tradiţiei, în luna aceasta este „timpul” pentru gândul de sănătate, de prosperitate şi, între Sf. Mărie şi Ziua Crucii, ţăranii verifică livezile şi grădinile pentru a vedea ce e copt şi pregătit de cules.

22 Răpciune

Târgul tradiţional al Cepei de la Asuaju de Sus, din Maramureş, celebrează în fiecare an, prin mâncăruri, băuturi specifice zonei, muzică şi voie bună, recoltele bogate de ceapă albă şi roşie din acel an. Cu cât este petrecerea mai mare, cu atât belşug va veni şi noul an.

23 Răpciune


24 Răpciune

Teclele sunt celebrate în această zi cu mare grijă şi teamă, deoarece ele pot provoca incendii şi ar putea îndruma lupii sau animalele sălbatice spre turmele de oi, vaci sau chiar gospodării. În general, nu se folosesc unelte ascuţie, nu se macină grăunţele, cositul este interzis, nu se merge în pădure după lemne, nici măcar nu se mătură în casă.

25 Răpciune

Teclele erau sărbătorite şi în Zilele Berbecarilor (26-29 septembrie), de teamă ca lupii să nu atace berbecii în apropierea împerecherii oilor (14 octombrie – Slobozitul berbecilor sau Nunta oilor)[9].

26 Răpciune

În zonele pastorele, în zilele de sărbă-toare, în care forţele distrugătoare puteau fi domolite doar prin interdicţii severe de muncă, nici măcar prelu-crarea lânii şi a pieilor nu era permisă.

27 Răpciune

Pentru români, când masa e plină cu de toate, ea râde şi toată lumea este fericită. Ţăranii mâncau odinioară trei mese pe zi, punctele de reper fiind mişcarea soarelui pe cer, masa nu era niciodată goală, păstrându-se pe ea în permanenţă sarea şi pâinea.


28 Răpciune

În această perioadă se culeg fructele iernatice, ele se adună cu mâna şi se sortează după mărime şi aspect. Înainte de a le pune la păstrare în piviniţă, se lasă la soare pentru a ieşi umezeala din ele.
Se spune că, dacă „eşti zgârcit la semănat, te vei căi la secerat!”

29 Răpciune

În livezi pomii pitici se curăţă de frunzele dese, se fac gropi pentru pomii care vor fi altoiţi, iar acolo unde iarba s-a uscat şi pârjolit, se seamănă sămânţă de iarbă nouă şi flori de fân.

30 Răpciune

Dacă mai sunt flori în câmp, livezi şi grădini, stupii nu se duc la iernat, ca albinele să mai poată aduna polenul florilor de toamnă.




[1] http://www.antrec.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=114
[2] Proverb românesc
[3] Proveb românesc
[4] Calendarul popular al românilor
[5] Zicală românească
[6] http://petrutapop.ro/calendar-popular/septembrie/credinte-populare-in-rapciune/
[7] Zicală românească
[8] Zicală românească



 GUSTAR

Gazda lunii AUGUST în provocarea lansată de Gina Bradea, adică: http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/, sunt eu Cristina Iuliana Pană, http://panacris.blogspot.ro/p/traditii-romanesti.html. Astfel nu îmi permit nici o întârziere, așa că aduc în deschidere un nou articol despre tradiții și obiceuri românești, știute sau neștiute din luna lui Gustar. Sper să vă încânte noul meu articol!


1 Gustar

În unele zone din România, în această zi, denumită Macavei, se stropesc livezile şi grădinile cu aghiazmă de la biserică, totodată se sfinţesc la biserică spicele de grâu pentru a avea recoltă bună şi anul viitor. Este o sărbătoarea agrară, în care se culeg stupii şi anumite plante tămăduitoare[1].

2 Gustar

Luna august se deschide cu un post de mare însemnătate, Postul Sântămăriei Mari”, care, chiar dacă ţine două săptămâni, este considerat la fel de strict ca cel de Paşte. Este o perioadă în care creştinii merg în pelerinaje la mănăstirile cu hramul Adormirea Maici Domnului.

3 Gustar

„Împuiatul Urşilor” sau „Macaveiul urşilor” se celebrează de către ţărani ca urşii să nu le mănânce animalele şi să le strice recoltele.
Tot în această zi nu se mulg vacile, se lasă doar viţeii să le sugă, de aici şi denumirea de Paştele Viţeilor.

4 Gustar

De Macavei se spune că se „învârte frunza de tei” şi nu e bine să se culeagă florile teiului. Dar, totodată, este şi ultima zi în care se poate lua miere din stupi, având propietăţi miraculoase de vindecare şi de protecţie împotriva răului.

5 Gustar

Cu ceara de la Macavei, ţăranii fac lumănări, care le păstrează peste an şi le aprind în zilele cu primejdii. Tot în această perioadă sătenii se ospătează cu miere, turte calde şi vin îndulcit cu miere.
6 Gustar

Această zi este considerată prag de anotimp, ziua se amestecă cu noaptea, în calendarul popular al românilor numindu-se „Probejenie”. Codrul începe să-şi schimbe culoarea, apele se răcesc, cerul devine mai albastru şi pleacă berzele. Se spune că nu e bine ca oamenii să plece la drum în ziua când pleacă şi păsările călătoare, că se vor rătăci şi nu vor mai găsi drumul de întoarcere spre casă.

7 Gustar

Tradiţia spune că, de Probejenie, toamna se ceartă cu vara, peste noapte nemaiputând fi lăsate deschise geamu-rile deoarece, din cauza frigului, duhurile rele vin să se ascundă în case. Şarpele casei, însă, rămâne cuminte sub prag, fiind considerat spirit bun al locului, aducător de noroc şi bunăstare, restul gângăniilor şi şerpi veninoşi se retrag „la căldura din inima pământului”[2].

8 Gustar

Există obiceiul în satul românesc ca, de la Sânziene până la Probejenie, ţăranii să-şi scoată paturile pe prispă timp de şase săptămâni, ca să respire mireasma nopţilor de vară şi să se conecteze cu vibraţiile şi energiile locului. Se spune că, dacă va fi soare, toamna va fi rodnică şi călduroasă, iar dacă va fi ploioasă, noul anotimp va fi capricios şi neprietenos.

9 Gustar

Luna august este dominată de gusturile deosebite ale fructelor de vară, de aici şi denumirea de gustar. Conform tradiţiei, până în această zi nu este îngăduit să se guste strugurii, iar înainte de a-i gusta trebuie duşi la biserciă pentru a fi sfinţiţi. Prima boabă se poate mânca doar după ce se rosteşte formula magică: „Boabă nouă în gură veche!”

10 Gustar

Se mai spune că, în această perioadă, apele se răcesc şi nimeni nu mai are voie să se scalde, nici femeile nu pot spăla rufe sau lână, apa fiind spurcată de cerb.

11 Gustar

În vechime se credea că soarele are roţi ca un car şi este tras de boi. El urcă cu greu până în mijlocul cerului, astfel ca treburile importante să fie făcute până la amiază. Se lucrează pământul, animalele se duc la păscut şi se fac treburile din gospodărie. Carul solar este apoi tras de iepuri, din această cauză se înserează uşor şi timpul trece mai repede.[3]

12 Gustar

Se spune că, atunci când asfinţeşte, Soarele se duce în palatul său de aur, unde bea o cană cu vin şi mănâncă nişte pâine, ca să prindă puteri pentru o nouă zi, de aici şi ideea că pâinea şi vinul sunt bucate nelipsite de pe masa oamenilor, ele îi dau putere să ducă la capăt activităţile de zi cu zi.
13 Gustar

În credinţa populară românească, în ziua de Sf. Marie Mică e total interzis să te întorci din drum sau părul tuns să fie aruncat la gunoi, deoarece aceste fapte pot atrage tristeţea şi lacrimile Maicii Domnului şi bucuria Necuratului.

14 Gustar

În ajunul sărbătorii de Sfânta Maria Mare, credincioşii se pregătesc atât sufleteşte, prin pelerinaje la mănăstiri, cât şi trupeşte, prin post negru, pentru marea celebrare.

15 Gustar

Adormirea Maicii Domnului se prăznuieşte în această zi. Se spune că o lumină puternică i-a pătruns în casă, la moartea sa, iar Isus Hristos ar fi coborât împreună cu arhanghelii şi îngerii, conducându-i sufletul spre cer.
Se spune că Maica Domnului îi apără pe sărmani, pe suferinzi şi pe copii, dând întotdeauna sfaturi bune, prin vise, celor aflaţi în impas.

16 Gustar

În ziua de Sf. Maria Mare se culeg diverse plante, care se pun sub icoana Maicii Domnului şi primesc puteri tămăduitoare.
Trandafirii care înfloresc în această perioadă vestesc o toamnă lungă. Această sărbătoare încheie un ciclu, redeschis de cel al Naşterii Maicii Domnului, aşa cum dintr-un bob de grâu se naşte un spic plin de boabe, căci şi din moarte poate apărea viaţa.

17 Gustar

Intervalul de timp ce se deschide între cele două mari sărbători dedicate Sf. Maria, se numeşte „Între Sântămării”, fiind de mare însemnătate pentru calendarul popular, agrar, pastoral, apicol şi pomiviticol. Este perioada în care se tocmesc pândari pentru podgorii, se leagă magic viţa-de-vie, ca să nu fie prădată de păsări, se începe culesul strugurilor.

18 Gustar

Calendarul agricol marchează începtul semănăturilor de toamnă, iar cel pastoral coborârea turmelor de la munte.
„La Sântă Mărie Mare
Cobor oile la vale,
La Sântă Mărie Mică
Nu mai rămâne nimică.
Rămân stâni fără stăpâni,
Strunguţa fără oiţă,
Şi turme fără băciţe.”[4]
19 Gustar

Transhumanţa a făcut ca ciobanii să fie consideraţi nomazi, dar coborâtul şi urcatul oilor le munte este considerat o deplasare ciclică şi temporară. Ciobănia este considerată o meserie exclusiv masculină, austeră, cu norme stricte, cu perioade de sihăstrie adevărată şi ritualuri proprii.

20 Gustar

Calendarul pastoral are două anotimpuri, vara şi iarna. Vara începe la Sângiorz, pe 23 aprilie: şi atinge apogeul de Sântilie, lăsând loc iernii de Sâmedru, la 26 octombrie. Miezul iernii pastorale este în noapte de 15-16 ianuarie, când se spune că Sf. Petru călare pe un cal alb, împarte hrană lupilor pentru tot anul.

21 Gustar

Solomonarii, în tradiţia populară, erau înzestraţi cu puteri magice, putând să întoarcă ploaia sau norii. Erau oameni înalţi, cu părul roşcat şi mantii albe, care veneau dintr-o altă lume din când în când pe pământ, şi, dacă nu erau celebraţi cum se cuvine, abăteau grindina asupra lor. Din contră, dacă erau bine primiţi, tăiau cu toporişca lor norii grei şi-i alungau cu suntele scoate din toaca atârnată la gât (tunetel).

22 Gustar

„Numai c-o vorbă nu se face ciorbă!”[5]

23 Gustar

Această zi celebrează pe martirul Lupu, prevestind începutul sărbătorilor de toamnă, consacrate lupului. În această zi nu se lucrează, pentru ca lupii să nu prade animalele din gospodării.
24 Gustar

Se spune că fluierul a fost creat de Dumnezeu pe când era păstor pe pământ şi avea turma lui de oi. El l-a pus sub lâna oii pentru a-l găsi ciobanii la vremea tunsului. Prin glasul fluierului, ciobanul vorbeşte cu oile, îmblânzeşte ielele, muma pădurii, alungă duhurile rele şi îşi alungă tristeţea şi singurătatea.

25 Gustar

„Unii sapă viile,
Alţii beau vinurile!”.[6]

26 Gustar

O legendă din popor spune că Noe, însetat după potop, se ruga la Dumnezeu să nu-l lase nici pe el, nici pe animalele lui să moară de sete. Dumnezeu s-a înduplecat şi a făcut să crească pe deal o viţă de vie. Noe a gustat un strugure, i-a plăcut gustul şi a cules mai mulţi, aşezându-i în vase pentru a-i avea la îndemână, astfel a apărut şi vinul.

27  Gustar
Mai bine mai târziu decât niciodată!”


28 Gustar

Se spune că cei care se nasc în această lună vor fi frumoşi, cu ochii mari, iubiţi, cinstiţi şi vor avea o viaţă liniştită.

29 Gustar

În această zi nu se mănâncă struguri şi nu se bea vin, pentru că amintesc de tăierea capului Sf. Ioan, fiind asociate cu sângele. Nu se mănânca fructe şi legume rotunde care seamnă cu un cap.
Nu se consumă nici varză, deoarece pe varză ar fi fost tăiat capul, de aici şi numele de „Ioan taie capul pe varză”. Tot din acelaşi motiv în această zi nu se folosec cuţitele, alimentele fiind rupte cu mâna.

30 Gustar

Sfântul Alexandru este prăznuit în această zi. Sfântul Alexandru a fost episcop în Constantinopol în timpul împăratului Constantin cel Mare (313-337). A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, dovedindu-se un apărator al dreptei credințe.

31 Gustar

Din acest moment al anului se poate începe culegerea merelor din livezi. Păsările migratoare, în special rândunelele, pleacă în stoluri spre locuri mai calde, insectele şi reptilele se ascund sub pământ.


[1] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006
[2] Calendarul popular al românilor
[3] M. Olinescu, Mitologie românească, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2004
[4] Calendarul popular al românilor
[5] Proverb românesc
[6] Proverb românesc



CUPTOR

Gazda lunii IULIE în provocarea lansată de Gina Bradea, adică: http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/, este draga de Margareta Cismasiu cu minunatul blog: http://margaretacismasiu.blogspot.ro/. Aduc în continuare tradiții și obiceuri românești, știute sau neștiute din luna lui cuptor. Sper să vă încânte noul meu articol.
1 Cuptor

Cosmandinul şi Ana-Foca se celebrează în această zi, pentru a fi feriţi de boli, foc, trăsnete şi de pârjolul soarelui care usucă şi arde plantele.

2 Cuptor

Denumită luna lui Cuptor, iulie este luna fierbinţelilor şi a copturii. Se spune că, aşa cum va fi de cald în luna aceasta, asa de frig va fi în luna lui Făurar. În luna lui Cuptor va fi evitat lucrul, pentru a se păzi de fulgere, tunete şi grindină.
3 Cuptor

Prima săptămână a lunii lui Cuptor se numeşte „săptămâna secerişului”, grâul secerându-se de la răsăritul soarelui până la asfinţit. În unele zone, dacă arşiţa este prea mare peste zi, se seceră noaptea, când e lună plină.

4 Cuptor

Luna lui Cuptor, a soarelui şi a focului, a spicelor coapte şi a secerişului, a racului ce dă înapoi zilele de după solstiţiu, a leului mândru cu coama de aur, e luna imperatorului Iulius.[1]

5 Cuptor
Dintotdeauna români, au atribuit grâului o origine divină, drept pentru care este prezent în toate ritualurile de trecere: naştere, cununie, moarte. În prima baie a bebeluşului se punea grâu, la ieşirea mirilor din biserică se arunca grâu, ce înseamnă bogăţie şi fertilitate, iar la moarte, pomana tradiţională, coliva, e făcută tot din grâu.[2]
6 Cuptor

 „După credinţa ţăranilor noştri din unele regiuni, dacă te uiţi mai aproape de boabele de grâu bagi de seamă că pe fiecare boabă de grâu e înfăţişată faţa lui Hristos!”[3]

7 Cuptor

Se spune că atât cât e de cald în luna lui Cuptor, tot atât va fi de frig în Faur. 

8 Cuptor

„Treaba de astăzi nu se lasă pe mâine.”[4]

9 Cuptor

 „Pricupul” are un rol important în coacerea cerealelor, apărându-le de primejdiile meteorologice. Dacă oamenii nu celebrează ziua, Sf. Pricup trimite fulgere, trăsnete, grindină sau arşiţă sau, sub formă de lup, răpeşte copiii celor care au lucrat în această sărbatoare. Moţii din Apuseni cred că pe toţi cei care nu respectă ziua Pricupului îi iau pe sus două vânturi puternice, numite Harcodan şi Dornados.

10 Cuptor

Sezonul nunților a început ceea ce înseamnă că trebuie să știm toate tradițiile și superstițiile legate de această superbă zi. În Oltenia sunt câteva tradii care trebuiesc păstrate cu sfințenie, astfel ceva rău se va abate asupra ta și a familiei tale, așa că este bine să știi despre ce este vorba.  Aruncarea cu orez și grâu peste proapătul cuplu. Bătrânii de la sate spun că acest obicei ajută ca tinerii însurăței să-și întemeieze o familie mai, să nu aibă probleme când vine vorba de copii dar vor avea și o viață îmbelșugată plină de fericire.[5]

11 Cuptor

În unele zone, mireasa împreună cu fratele de mână și alaiul merg la ce-a de-a treia fântână, spre răsărit, numărată de la casa miresei, însoțiți de lăutari. Pe drum mireasa și fratele de mână poartă un ulcior, legat cu ștrengar țesut. Când ajung la fântână, flăcăul scoate apă de trei ori, și de fiecare dată împreună cu mireasa, stropește mulțimea cu un mănunchi de busuioc, înmuiat în apa din ulcior, în semn de urare de măritiș.[6]
12 Cuptor

În Maramureș este un obicei care este ținut și astăzi. Mirele și mireasa trebuie să se spovedească înainte de a-și uni destinul , între ei având loc un ritual în care cei doi se iartă reciproc.  În drumul spre casă sau spre localul unde va avea loc petrecerea, localnicii aruncă cu apă în fața alaiului, simbol al fecundității și al belșugului.  Mireasa nu trebuie să poarte perle, fiindcă acestea vor însemna lacrimile ei.[7]

13 Cuptor

Denumită popular luna lui Cuptor, luna iulie se mai numeşte şi luna fierbinţelilor şi a coacerilor.

14 Cuptor

În stânele din Carpaţii Meridionali le este interzis oierilor ca, după urcarea turmelor la stâne, să coboare în sat sau să fie vizitaţi de femei până la Sântilie, când turmele coborau la iernat, deoarece curăţenia lor trupească era condiţia prosperităţii turmei. Miţuitul mieilor, adică tunderea mieilor, are loc în miezul verii pastorale, de Sf. Ilie, când are loc prima întâlnire a ciobanilor cu soţiile sau logodnicele lor.[8]

15 Cuptor

„Ciurica” este o divinitate care „ciuruie în bătaie” pe toţi cei care muncesc de ziua ei. În această zi ei se pot îmbolnăvi sau lupii o să le mânânce vitele dacă torc, cos sau spală.
Ca pe tot parcursul anului să nu fie certuri în familie în această zi. Femeile primeau puteri speciale, aveau dreptul să poruncească şi chiar să-şi pedepsească bărbatul în ziua de 15 iulie.

16 Cuptor

Dacă Cricovii de Vară nu sunt respectaţi cum se cuvine, prin ofrande şi odihnă, vor provoca furtuni, prăpăd în turmele de vite şi, de asemenea, oamenii vor fi loviţi de boli necruţătoare.
În această perioadă, 16-18 iulie, se sărbătoresc Sf. Mc. Chric şi Iulita, Sf. Mc. Atinoghen, Sf. Mare Muceniţă Marina.
17 Cuptor

Cricovii de Vară, numiţi şi Cricovii Marinei, sunt divinăţi periculoase, care abat vreme rea şi furtună asupra oamenilor care nu-i celebrează şi asupra animalelor dăunătoare.
Mamele împart vecinilor mături făcute din pelin, pui de găină, porumb fiert şi flori de toate soiurile.

18 Cuptor

Sf. Marina este protectoarea sufletului copiilor trecuţi în nefiinţă. Femeile însărcinate respectă în mod deosebit această sărbătoare, de frica bolilor. Este ziua prielnică culegerii plantelor medicinale.

19 Cuptor

Perioada cea mai toridă a anului e marcată de Pâlniile, Palilele sau Panteliile, Sf. Foca, – patronul incendiilor devasta-toare, şi fraţii săi, Ilie Pălălie şi Pantelimon, care dacă nu sunt celebraţi, vor pune recolta în primejdia focului, iar familia va fi afectată de boli aducătoare de „fierbinţeală!”[9]

20 Cuptor

Sărbătoarea Sfântului Ilie este dedicată cultului strămoşilor, pomenindu-se cel mai mult copiii morţi, împărţindu-se copiilor mere dintr-un măr neatins. Tradiţia spune că merele nu trebuie culese până la Sf. Ilie, deoarece „mărul este un dar al lui Dumnezeu, făcut de Sf. Ilie”, el fiind patronul merelor verzi timpurii.[10]

21 Cuptor


Începe săptămâna Paliilor, care se spune că sunt surorile Sfântului Ilie, iar Ilie Palie ar fi fost fratele, tatăl sau vizitiul Sfântului Ilie.

22 Cuptor

Pentru ţăranul român, interdicţiile între aceste sărbători erau greu de ţinut, deoarece este o perioadă prielnică secerişului, în care se munceşte de la răsărit până la apus, se scoate ceapa şi usturoiul din straturi, ca să nu încolţească, se pregătesc hambarurile, podurile şi magaziile pentru a adăposti recoltele, se seamănă varza şi spanacul a doua oară, se curăţă de buruieni şi se sapă viile, ca să nu se strice strugurii.

23 Cuptor

În această zi se celebrează Sfântul Mucenic Foca, care este responsabil cu arşiţa şi incendiile care pârjolesc culturile de cereale.
24 Cuptor

În această perioadă, în calendarul apicol se recoltează mierea, se „retează stupii” sau „se tund stupii”. Prisăcarii pregătesc vasele de colectare, se împart faguri de miere, deoarece mierea are propietăţi magice, de vindecare şi protecţie.[11]
25 Cuptor

Se spune că albina s-a certat într-o zi cu părinţii ei, iar Sf. Ilie, aflând de asta, s-a mâniat şi a lovit-o cu biciul lui de foc; de atunci are albina dungi negre pe corpul ei subţire, după cum a încins-o Sfântul cu biciul ei.

26 Cuptor

Sărbătorile focului din luna lui Cuptor sunt prăznuite prin organizarea nedeilor şi a horelor în comunităţile pastorale, celebrând tradiţiile prenupţiale prin „Hora de Sântilie”. Tinerii păstori coborau în sat şi le dăruiau fetelor iubite câte un caş rotund ca soarele şi o furcă de tors cioplită de ei la stână, după care le luau la joc în horă. Fetele care nu erau băgate în această horă trebuiau să aştepte până anul viitor luna lui Cuptor, pentru a fi peţite, astfel jocul impunea ordine şi echilibru în viaţa sătenilor. [12]

27 Cuptor

În această zi se celebrează Pintilie călătorul, fratele mai mic al Sfântului Ilie, rugându-l să nu aducă furtuni şi vijelii asupra recoltelor. Se spune că este sfârşitul verii şi se încep pregătirile pentru întâmpinarea toamnei.

28 Cuptor

 „Miţuitul mieilor”[13] este tot o sărbătoare pastorală cu conotaţii erotice şi constituie prima întâlnire a ciobanilor cu nevestele sau logodnicele lor, deoarece ciobanii îşi impuneau până la Sf. Ilie o perioadă de castitate pentru prosperitatea turmei.
29 Cuptor

Tradiţia spune că Ilie a fost un om obişnuit, păstor, agricultor sau negustor de vite, dar a fost amăgit de diavol şi şi-a omorât întrega familie, iar pentru aceste crime trebuie să-şi ispăşească întrega viaţă prin diferite penitenţe: „stă închis 40 de zile într-un bordei, cară apă cu gura mergând în genunchi, pentru a uda un lemn putred, adună lemne din pădure 9 ani pentru a clădi un rug imens în care se aruncă şi arde de viu, păzeşte o turmă de oi în vârf de munte”[14].
30 Cuptor

În cele din urmă, Ilie a fost iertat de Dumnezeu, l-a dus în cer, unde i-a dat loc între sfinţi, o trăsură de foc cu doi sau patru cai înaripaţi şi un bici cu foc, cu care să alunge diavolii. Se spune că „tunetul ar fi zgomotul făcut de huruitul trăsurii lui de foc, iar trăsnetul biciul de foc cu care loveşte diavolii care se ascund pe pământ, în turlele bisericilor, prin pomi, pe sub streaşina caselor şi în corpurile animalelor, în special în câini şi pisici.”[15]

31 Cuptor

Sântilia, Nedeia, Poiana lui Sântilie, Nedeieu, Nedeuţa, Nedeiţele, Rugă, Goroveie sunt denumiri diferite, în funcţie de zonă, pentru sărbătorile pastorale din această lună, similare cu sărbătorile agrare, Drăgaica sau Sânzienele, doar că atunci soarele este în punctul maxim al ascensiunii sale, iar acum, de Sântilie, se află în declin, spre echinocţiul de toamnă[16].


[1] Calendarul popular al românilor
[2] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006

[3] Lucian Blaga, „Spaţiul mioritic” în Trilogia culturii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011
[4] Proverb românesc
[5] http://www.favorittv.ro/traditii-obiceiuri-superstitii-legate-de-nunta
[6] idem
[7] idem
[8] Calendarul popular al românilor
[9] Calendarul popular al românilor
[10] Calendarul popular al românilor
[11] Calendarul popular al românilor
[12] Calendarul popular al românilor
[13] Calendarul popular al românilor
[14] I. Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997
[15] T. Pamfilie, Sărbătorile de vară, Editura Saeculum, Bucureşti, 1997
[16] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006

CIREȘAR


Gazda lunii IUNIE în provocarea lansată de Gina Bradea, adică : http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ , este draga de Sidonia cu minunatul blog: În bucătăria lui Sidi: http://sidyskitchen.blogspot.ro/2015/06/provocarea-traditie-si-gastronomie.html. Aduc în continuare tradiții și obiceuri românești, știute sau neștiute. Sper să vă încânte noul meu articol.



1 Cireşar



Dansul căluşarilor este unul dintre cele mai interesante, mai dramatice şi mai simbolice obiceiuri populare din România. Conform tradiţiei, căluşul[1] este legat de sărbătoarea Rusaliilor şi este practicat cu scopul apărării oamenii de fiinţele fabuloase numite Rusalii (cunoscute şi sub denumirea de Rusalcele, Ielele, Frumoasele, Dânsele etc.).



2 Cireşar





Numele jocului căluşarilor variază de la regiune la regiune: astfel, în Transilvania, este numit căluşer, în Mehedinţi crai, iar la populaţia aromână, aruguciar. Cu toate acestea, căluşerul transilvănean şi căluşul din sud au, cu siguranţă, o origine comună.



3 Cireşar

Dansul căluşarilor începe prin aducerea steagului – o prăjină înaltă de două înălţimi de om, cu vârful împodobit cu ramuri de pelin, fire de usturoi[2] şi panglici lungi, în aceleaşi culori ca cele purtate de dansatori – care este înfipt în centrul cercului de dansatori, în afara satului, la malul unei ape, unde cu mâna pe steag depun jurământul prin care se obligă să respecte regulile grupului şi condiţiile impuse de puritatea rituală pe toată perioada Rusaliilor. Lângă el va juca tot timpul vătaful, care este păzitorul steagului.

4 Cireşar

Se crede că jocul căluşarilor ar ajuta la vindecarea persoanelor „luate de Rusalii” sau „ologite de Rusalii” şi ar avea efecte fertilizatoare atât asupra roadelor pământului, cât şi asupra femeilor. Se spune, de asemenea, că acest joc mai vindeca şi „căderea rusaliilor”, a femeilor care, în primele trei zile ale săptămănii Rusaliilor, intrau într-o stare de transă, în care puteau ghici viitorul.

5 Cireşar


Sărbătoarea Rusaliilor, aşa cum este ea cunoscută de către români, are un puternic caracter precreştin. Acest caracter se regăseşte şi în mitologia românească, care vorbeşte despre Rusalce/Rusalii, făpturi daimonice tinere, frumoase, capricioase şi răzbunătoare. Dar, spre deosebire de iele şi celelalte făpturi fermecate, Rusaliile merg pe pământ doar în anumite perioade, cu precădere în Săptămâna Rusaliilor, şi dansează noaptea aşezate în cerc.

6 Cireşar

În Transilvania creştinii sărbătoresc Rusaliile timp de 3 zile. Ziua de luni, de după Duminica Rusaliilor – denumită popular şi Sf. Treime (Troiţa) sau Zilele Căluşului – se ţine în cinstea morţilor, crezându-se că aceştia au ostenit pe drumuri şi au făcut beşici în talpă.

Tot în această zi se celebrează „moşii de cireşe” şi „luatul din căluş”, când căluşarii se duc la casa bolnavului şi, prin dansul lor ritualic, ajută la vindecare acestuia[3].

7 Cireşar

Miercurea de după Rusalii este numită popular şi Bălţatele. Bălţatele se ţin în Săptămâna Rusaliilor, miercuri până la amiază, respectiv vineri după amiază, pentru ca oamenii să fie protejaţi de iele.

8 Cireşar

În ziua următoare (Joia Necurată, Joia Iepelor, Joia Mânioasă, Buciumul Rusaliilor sau Bulcile) se spune că Rusaliile sau Ielele îşi buciumă sau îşi trâmbiţează sfârşitul isprăvilor lor. Ziua de vineri continuă cu Bălţatele, când se ţine pentru tunete (trăsnete), grindină şi viforniţe. Urmează Sâmbăta Pietrii, Rusitorii sau Rusitoarele.

9 Cireşar

Ziua Rusitoarelor cade după 7 zile de la Duminica Rusaliilor şi marchează încheierea sărbătoriri Rusaliilor. Se spune că în această zi are loc reînturnarea morţilor familiei de acasă la mormânt, motiv pentru care se dă de pomană pentru sufletul morţilor înainte de răsăritul soarelui. Tot acum are loc şi „slobozirea apei morţilor”. Săptămâna se încheie cu Duminica Tuturor Sfinţilor, zi în care oamenii se roagă pentru apărarea de cele rele.

10 Cireşar

Un alt obicei legat de Rusalii şi care se practică doar într-o zonă restrânsă din Transilvania (la Figa, Nimigea şi Căianu Mic) este „înstruţatul boului"[4]. În această zi, tinerii împodobiţi cu frunze de cireş împăunează un bou cu flori, apoi îl plimbă pe uliţe. Oamenii aruncă apă în faţa lui, pentru a avea o recoltă bogată. Boul este considerat un semn la bogăţiei şi al poftei de viaţă şi este purtat prin sat de băieţii neînsuraţi, ca dovadă a bărbăţiei lor.

11 Cireşar


Tinerii din Muntenia, îmbrăcaţi provocator în draci, aleg un bou, pe care îl împodobesc şi îl plimbă pe uliţele satului. La apropierea alaiului, gazda deschide larg porţile. Boul înconjoară de trei ori, împreună cu însoţitorii săi, masa din mijlocul curţii, pe care se găseşte un blid cu grâu şi o sticlă de băutură, ritual asemănător cu Dansul Isaiei din ceremonia nupţială ortodoxă, dar şi cu jocul ritual din timpul nunţii ţărăneşti, numit „De trei ori pe după masă“.[5]

12 Cireşar

Tot, în această zi, feciorii scot crucea de pe fruntea boului şi o bat în peretele grajdului. Apoi se scot ţesăturile şi podoabele de pe bou şi este dus să se odihnească. Feciorii mascaţi merg la râu, unde îşi dezbracă hainele de draci şi se scaldă în apa sfinţită cu o zi înainte de preot. După Scalda Dracilor se grăbesc să intre în râu şi alţi membri ai obştei, cu convingerea că vor deveni sănătoşi, voinici şi norocoşi dacă vor atinge apa în care s-au spălat feciorii din alai.



13 Cireşar

În mijlocul verii se celebrează Sfântul Vartolomeu, numit şi Vartolomeul grâului. În această zi nu se lucrează, deoarece este pericol de furtuni şi grindină. Femeile de la sat nu trebuie să toarcă, deoarece învârtirea fusului presupune că vara se învârteşte înspre iarnă, zilele devenind mai scurte.

14 Cireşar

În „Ziua şoarecilor” nu se munceşte, pentru ca viermii şi şoarecii să nu mănânce recoltele gospodarilor. Dacă plouă de Sf. Onufrie, nu vor mai fi şoareci tot anul.



15 Cireşar

Ziua Sf. Eliseu se celebrează pentru obţinerea unor recolte îmbelşugate, să nu se măneze holdele şi viile.

16 Cireşar

Zeiţa Iuno este protectoarea femeilor căsătorite şi se spune că această perioadă este cea mai favorabilă pentru cununii şi, astfel, vor fi legate cele mai tranice căsnicii.

17 Cireşar

În aceasta lună vegetaţia şi culturile ajung la maturitate maximă, ziua este cea mai lungă din an, dar orice furtună sau vijelie poate distruge lanurile culti-vate cu cereale, livezile şi podgoriile.



18 Cireşar

Se spune că, dacă tună şi fulgeră în luna lui Cireşar, vara va fi noroasă, dar, dacă vor fi ploi normale, vom avea belşug la Crăciun.

19 Cireşar


Se spune că dacă cineva vrea să știe câți ani mai are de trăit, trebuie să dea ocol unui pom încărcat cu cireșe coapte și să numere câte au căzut pe jos. Numărul fructelor de pe pământ ar corespunde anilor de viață rămași[6].

20 Cireşar

Perioada solstiţiului de vară este un prilej pentru organizarea târgurilor, iarmaroacelor, bâlciurilor, pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgul de fete de pe Muntele Găina păstrează vie tradiţia, momentul cel mai important fiind târguirea fetelor. Părinţii fetelor puneau pe mese bucate alese, iar tatăl băiatului începea negocierea după degustare. Dacă părinţii erau de acord, fata era chemată la joc, apoi se cântarea pe o scândură în balans, la capătul căreia era pusă zestrea.



21 Cireşar

Conform tradiţiei, se spune în noaptea de Sânziene dacă se pun bucăţi de pământ cu iarbă în faţa grajdurilor, vitele vor fi ferite de boli şi necazuri, deoarece Drăgaicele vor număra firele de iarbă înainte de a intra în grajd, această activitate ocupându-le noaptea întreagă.

22 Cireşar

În ziua de Sânziene amuţeşte cucul, ceea ce înseamnă că vara începe să se întoarcă spre iarnă, cucul fiind, în tradiţia românilor, o pasăre oraculară[7] care-şi începe cântecul la Blagoveştenie, la echinocţiul de primăvară, şi îl încheie de Sânziene, solstiţiul de vară.

23 Cireşar


„În noaptea de Sânziene oamenii aşteaptă, speră să-şi găsească perechea. În această noapte înfloresc miraculos florile de sânziene, fetele împletind coroniţe din ele, pe care le aruncă pe acoperiş în zorii zilei; dacă una dintre ele cade de pe acoperiş, va fi semn rău pentru cel căruia i-a fost împletită.”[8]

24 Cireşar

În ziua de Sânziene se joacă Drăgaica, dans ritual, asemănător Căluşarilor, dar e jucat de cete de fete, care străbat uliţele satului, însoţite de un muzicant şi de un steag purtat de una dintre ele, împodobit cu baticuri colorate, spice de grâu, flori de sânziene, usuturoi, pelin, frunze de ferigă şi alte plante miraculoase.

25 Cireşar


În noaptea de Sânziene se mai spune că animalele vorbesc între ele, iar cel care le ascultă află multe secrete. Tot în această noapte înfloreşte „iarba fiarelor”, care străluceşte în noapte ca aurul, iar la răsărit picură sânge, lăsînd în urmă dungi ruginii, de aceea se mai numeşte şi „iarba tâlharilor”, deoarece cu ea se pot deschide toate lacătele şi încuietorile, se pot rupe gratiile şi cătuşele.

26 Cireşar


Tot în acest interval de timp mistic înfloreşte feriga, care, de fapt, se înmulţeşte prin spori, având o floare albă, strălucitoare ca o stea, iar cel care o găseşte va avea noroc în viaţă, va putea citi gândurile oamenilor şi va găsi comori ascunse de mulţi ani.

27 Cireşar

În credinţa populară, Sf. Ioan Botezătorul de vară sau Sânzienele este o zi foarte importantă, deoarce se spune că, dacă plouă în această zi, va ploua timp de 40 de zile şi se va compromite toată recolta de cereale şi alune de pădure.



28 Cireşar

Sânpetru de vară, Sf. Petru, patronează agricultura şi anunţă începutul secerişului. El este „cel mai mare peste grânare, stăpân al lupilor, cel care păzeşte grindina şi îmblânzeşte seceta, iar atunci când dă din bici, sar scântei, care se prefac licurici, aducând o mare încărcătură acestei sărbători”[9].

29 Cireşar

Din această zi nu se mai aude cântecul cucului şi al privighetorii, deoarece: „Un singur naş a avut cucul p-atunci, şi ăla a fost Sânpietru. Dar cum o fost el cucul p-atunci; s-a apucat de-a furat caii lui naşu-său. Naşu-său alergă mereu după ei, doar, doar o pune mâna pe ei. De la Sânpietru-nainte cucul iar nu mai cântă, de frica naşu-său, i-e frica că-l aude.”[10]

30 Cireşar

În această zi se împart zarzăre, colaci, faguri de miere şi lumănări pentru cei adormiţi. În această zi femeile nu-şi piaptănă părul, pentru ca pădurea să încurce cărările lupilor, ca aceştia să nu dea de urma turmelor de oi şi vaci. Pe de altă parte, nu aruncă gunoiul şi cenuşa din casă, nu împrumută nimic, nu cos, nu torc sau nu împletesc.[11]

Se spune că lupii sunt „câinii lui Sânpetru”, pe care îi foloseşte în căutarea cailor furaţi. În mediul pastoral, în această perioadă de sărbătoare se practică „jocul sclavilor”, un ritual fecioresc.





[3] Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, Bucureşti, 2001


[4] D. Gheorghe, „Ce ritualuri au românii de Rusalii”, Romania Liberă, la data de 23 mai 2010


[5] Ion Ghinoiu, „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997

[6] http://www.diane.ro/2013/05/ciresele-superstii-si-sursa-de-sanatate.html

[7] Calendarul popular al românilor

[8] Calendarul popular al românilor

[9] Calendarul popular al românilor

[10] Calendarul popular al românilor

[11] Calendarul popular al românilor



FLORAR

 În luna MAI în provocarea lansată de  Gina Bradea, adică : http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ , gazda este: Simona, adică http://sim0na-world.blogspot.ro/2015/04/provocarea-traditie-si-gastronomie.html. Aduc în continuare tradiții și obiceuri românești, știute sau neștiute. Sper să vă încânte articolul meu.
1 Florar

În această zi gospodarii care încă mai au vin în butoaie, trebuie să-l scoată și să-l trateze cu pelin, astfel se va strica. Totodată, tradiția populară spune că e bine să se bea din acest vin pentru a fi ferit de boli în decursul anului.[1]

2 Florar

În unele zone din Transilvania, punerea Armidenului (ramură verde de fag, stejar sau salcie) face trimitere la faptul că iudeii, vrând să-l prindă pe Isus, au pus ca semn în faţa casei lui o ramură verde. Dimineaţa, mergând la casa unde au lăsat semnul, au constat cu surprindere că toate casele aveau acelaşi semn. Pentru păstrarea acelei amintiri, se pune Armiden la porţi.

      3 Florar

O sărbătoare importantă a românilor, cu dată fixă, este Sărbătoarea de Armiden, ce reprezintă reminescenţe ale unor ritualuri de fertilitate şi belşug.
În unele zone se împodobesc porţile caselor, unde sunt fete de măritat, cu ramuri de mesteacăn şi se organizează serbări câmpeneşti, oamenii purtând la ei frunze de pelin, ca să alunge strigoii, ielele şi duhurile rele.[2]

4 Florar

În unele zone din Bucovina, Armidenul se păstrează la poartă până la primul seceriş, iar din lemnul lui se face foc pentru a coace pâinea nouă.
În Transilvania, în schimb, fetele mari se spală cu rouă din flori de măr sau liliac, spunând:
„Să fiu frumoasă
ca floarea de măr (liliac),
Să-i plac lui....”[3]

5 Florar

Repotinul se sărbătoreşte în a treia marţi de după Paşte, timp de nouă săptămâni, „ca Dumnezeu să înlăture războaiele, răzmeriţele şi vărsările de sânge, care aduc multă pagubă pe capul bieţilor români.”[4] În această zi femeile nu lucrează treburile obişnuite ale casei, ci se întâlnesc mai multe, fac din humă şi paie capace de astupat gura sobei, renumitele ţesături, cuptoare mobile, sub care se coc, prin refractarea căldurii primite, plăcinte, turte, mălai sau diferite mâncăruri.

6 Florar

Tradiţia mai spune că, în ziua de Repotin, femeile pot să se poarte mai aspru cu bărbaţii, ca răzbunare pentru orice neplăcere din timpul anului, pricinuite de ei.

7 Florar

Tot în această perioadă românii practică un ritual de invocare a ploii, numit Caloianul, Scaloianul sau Muma ploii în Muntenia. Se confecţioneză, de către căpetenia unei cete de fete de 5-6 ani, o păpuşă de lut, pe care o pun într-un sicriu mic, împodobit cu busuioc, coji de ouă roşii şi îl îngroapă în câmp, prin mărăcini sau pe malul unei ape.

8 Florar

A treia zi după ce au înmormântat Caloianul, în ziua de Paparudă, se adună fetele din nou, se duc la locul unde l-au îngropat, îl dezgroapă, apoi îl aruncă bocindu-l în fântână sauîntr-o apă curgătoare, cu urarea ca anul să fie ploios şi plin de belşug.

9 Florar

Papaluga sau Paparuda este întâlnită în Moldova, Muntenia şi Dobrogea, ea are scopul de a invoca ploaia. Dimitrie Cantemir descrie evenimentul astfel: „ţăranii moldoveni iau o fetiţă care nu a ajuns în etatea de zece ani şi o îmbracă în frunze de arbori şi alte plante, împreună cu o ceată de copii alergând pe uliţele satului şi cântând un descântec:
Papalugo, suie-te în cer,
Şi-ţi deschide porţile,
Şi-i trimite ploile,
Ca să crească grânele,
Grânele,
Secările,
Şi meiul
Şi mălaiul!....”.

10 Florar

În Muntenia, Paparuda este asemănată cu zeiţa apelor, reprezentată printr-o tânără îmbrăcată în trestie şi rogojini din cap până în picioare, plimbându-se prin toate gospodăriile, primind să i se toarne vase pline cu apă, incantând următoarele:
Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Varsă cu găleata
Peste toată gloata.

11 Florar

Muncile câmpului şi ale grădinilor devin prioritare în această perioadă, astfel, românii de la sate îşi lasă gospodăriile în grija ceor mai în vârstă, pentru a se putea dedica lucrărilor agrare.
Tot în luna lui Florar, cei care mai au vin în butoaie, trebuie să-l scoată şi să-l trateze cu pelin, altfel se va strica. Tradiţia spune că cel care va bea din vinul tratat cu pelin, va fi ferit de boli în cursul anului.

12 Florar

Florile au în această lună propriile semne, pe care nu le luăm în consi-derare, şi anume, dacă mireasma lor nu este puternică, ziua următoare va fi senină, în schimb, dacă mirosul este greu, va urma o zi ploioasă.

13 Florar

Luna lui Florar dezlănţuie şi dansul Ielelor, seducătoare, zburdalnice, tinere şi frumoase, dansând în hore şi lăsând locul pârjolit unde au jucat. Se spune că cei care calcă în acele locuri înnebunesc, iar cei care le aud cântecul rămân muţi.
14 Florar

De obicei, Ielele nu sunt făpturi rele, ci doar când sunt prinse în timpul dansului îl pedepsesc pe cel care le-a văzut, prinzându-l în hora lor, iar prin dans şi cântec folosesc vrăji puternice, pocind faţa vinovatului.
15 Florar

În unele zone montane din Transilvania, în această perioadă se strâng turmele de oi şi vaci şi se duc la ciobani.
Tot acum se face şi măsurişul oilor, adică se formează stâna, se tocmeşte ciobanul şi se măsoară laptele ce-l dă fiecare oaie, pentru ca la toamnă să se ştie exact câtă brânză trebuie să primească proprietarul oilor.
16 Florar

Todorusele, numite în Banat şi Todoru-sale, cad întotdeauna cu 24 de zile înainte de Rusalii. Rusalele, după credinţa bănăţenilor, au fost 7 surori, fete curate, nemăritate, pe care Dumnezeu le-a transformat în zâne. Ele trăiesc mereu, dar umblă printre oameni doar cinci săptămâni.
17 Florar

Una dintre datinile importante şi plăcute din Banat şi unele părţi din Tranislvania este nedeia sau ruga, însemnând un mare târg, în care sunt invitaţi şi ospătaţi toţi oamenii din comunitate şi nu numai ei.

18 Florar

Nedeia se face de trei ori pe an, de Paşte, Ispas şi Rusalii. Atunci se adună cu mic cu mare localinicii şi chiar străinii, se uită supărările, fetele cântă, băieţii chiuie, exprimându-şi durerile inimii şi amorul. Toată lumea se ospătează cu bucatele deosebite ale gospodinelor.

19 Florar

Nedeile, în Banat, se desfăşoară de-a lungul a trei zile. În prima zi petrec doar feciorii, a doua zi cu toţii, iar în a treia zi „încâlcesc nedeiea, pe la patru ore după amiazi fiecare fecior îşi caută soţie şi, luând-o de mână, se bagă în horă, care e sub conducerea vătafului.”[5]

20 Florar

Podgorenii respectă ziua de Constantin Graur, deoarece graurii le vor distruge strugurii dacă vor munci în ziua de Sfinţii Constantin şi Elena.
Tot în această perioadă, în unele zone din Muntenia, păstorii se hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele şi cine le va păzi pe timpul păşunatului, apoi aprind un foc mare şi trec oile prin acest foc, ca să fie ferite de rele cât vor sta la stână.

21 Florar

Românii serbează în această zi pe Sfinţii Constatin şi Elena, fiind şi o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită şi Constantin Graur sau Constantinul Puilor, deoarece păsările de pădure îşi învaţă puii să zboare. În unele zone este ultima zi în care se mai pot semăna cerealele.

22 Florar

În Dobrogea, cu o zi înainte de Înalţarea Domnului, tradiţia spune că e bine ca femeile să ia cu ele „azime calde, ceapă verde şi rachiu, mergând prin sat, să le dea de pomană pentru sufetul morţilor, zicând să aibă pe drum, căci în această zi cred ele că zboară morţii la cer.”[6]
23 Florar

În Banat, de ziua Înălţării Domnului se dăruiesc flori, lumânări şi brânză, iar ciobanilor li se oferă câte un caş, toate acestea numindu-se Moşii de Ispas.

24 Florar

Ispasul sau Înălţarea Domnului cade întotdeauna la patruzeci de zile după Învierea Domnului, şi anume în a şasea joi după Paşte. Este ultima zi în care se mai pot înroşi ouă şi se pregătesc bucate ca la Paşte.
25 Florar

În Moldova, Ioan Fierbe Piatră este numit Sf. Ioan care fierbe piatră, iar în Transilvania – Întrăuntul. Are dată fixă, şi anume 25 mai. În această zi nu lucrează nici femeile, nici bărbaţii, deoarece se spune că, dacă vor face treburi, vor fi loviţi de trăsnete atât ei, cât şi animalele, iar culturile vor fi lovite de piatră.

26 Florar


Paştele Cailor nu are o dată fixă, depinzând de ziua de Paşti. Se spune că, atunci când s-a născut Isus, toate animalele erau liniştite, doar caii erau foarte gălăgioşi. Supărată, Maria le-a hărăzit ca doar o dată în an să fie sătui, şi anume de Înălţare, astfel, în această zi, caii se satură de iarbă într-o oră.

27 Florar

În ziua de Ispas, în Transilvania, mai bine spus în Râşnov, are loc Sărbătoarea Cailor, fiind organizate concursuri de frumuseţe din rândul raselor lipiţan şi friza, concursuri de tracţiune a buştenilor, atelajelor şi diferite  probe de dresaj şi sărituri.
28 Florar

Ispas este cel despre care se spune că ar fi asistat la Înălţarea Domnului şi ridicarea la cer a sufletelor celor trecuţi în nefiinţă.
Fetele şi feciorii necăsătoriţi se duc în pădure să adune frunze de alun, pentru a avea noroc în dragoste.

29 Florar

În luna lui Florar se spune că ploaia caldă şi liniştită este foarte benefică culturilor de grâu şi porumb, iar dacă în serile de mai va mai apărea rouă, va fi belşug la fân şi vin.
O altă suprestiţie spune că, dacă va fi invazie de gândaci de mai, tot anul va fi mănos, iar dacă plouă mult, luna iunie va fi secetoasă.

30 Florar

Tot în acest interval de timp se ţinea o sărbătoare, azi aproape dată uitării, Bălţatele sau Pestriţele, timp de două zile. În prima zi se lucra până la amiază, apoi a doua zi dimineaţa se serba, iar după-amiază se muncea. În aceste zile înfloreşte feriga şi se scutură floarea de alun, iar cine o culege şi va bea ceai din ea, va fi ferit de boli pe tot parcursul anului.

31 Florar

„Timpul merge după calendar. Că mergi la lucru, că ţii o sărbătoare sau împlineşti o datină, toate merg la vremea lor. E anume un timp, că nu tot timpu-i bun”, după spusele lui Ceapă Ana din Poiana Mărului, regăsită în Calendarul popular.



[1] http://traditii-superstitii.ro/luna-mai-o-luna-a-naturii/
[2] Calendarul popular al românilor
[3] A. M. Caşcaval, L. V., Lefter, R. Pop, 

D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005
[4] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. 

    Studiu etnografic, vol. III, Editura Fundaţiei

   Culturale Române, Bucureşti, 1994
[5] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. 

    Studiu etnografic, vol. III, Editura Fundaţiei

   Culturale Române, Bucureşti, 1994
[6] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. 

    Studiu etnografic, vol. III, Editura Fundaţiei
   Culturale Române, Bucureşti, 1994 


CONCURS TRADITIE SE GASTROMIE ROMANEASCA:

@Gina Bradea si @Ferma de prepelite japoneze va invita la concurs! Dati clik pe link si puteti castiga oua de prepelita proaspete: http://pofta-buna.com/concurs-traditie-si-gastronomie-romaneasca/ Bafta tuturor.



Gina Bradea, adică : http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ a aruncat o provocare. Eu am raspuns: Daaa. In luna aprilie, gazda este:  http://saffronanddates.blogspot.ae/2015/04/traditie-si-gastronomie-romaneasca.html In ultima zi a lunii aduc din nou traditii din acesat minunata luna de primavară. 

LUNA LUI PRIER

1 Prier

În Maramureş această zi se numeşte „Ziua Nebunilor”, nu se ştie ce vechime are, dacă a apărut în România sau nu, cert este că „păcălitul” este consecinţa vremii înşelătoare a lui April, putând face parte şi din ritualul de reînnoire a timpului, ţinând cont că vine imediat după încheierea calendarului roman.

2 Prier

Luna lui Prier e prielnică aratului şi semănăturilor începute în martie; închizându-se câmpurile, animalele domestice nu mai au voie să pască în câmp, doar la munte sau în islazuri.

3 Prier

Prier este o lună foarte capri-cioasă. Se fac prevestiri şi asupra vremii, şi anume: dacă tună şi fulgeră, nu va mai fi ger, iar dacă va fi vreme frumoasă, va fi o vară furtunoasă.

4 Prier

Tot în acest interval de timp oile urcă la munte, ciobanii având obligaţia să repare stânele şi ţarcurile unde vor fi primite animalele.

5 Prier

Ziua dinaintea Floriilor se numeşte Sâmbăta lui Lazăr. Românii sărbăto-resc pe cei trei Lazăr, şi anume: Lazăr cel sărac, Lazăr din Vitania, pe care l-a înviat Isus Hristos înainte de Florii, şi Lăzerel, cel care a murit cu dor de plăcinte.

6 Prier

Femeile fac plăcinte şi diverse „copturi”, pe care le împart sărmanilor, să nu păţească cum a păţit mama lui Lazăr cel sărac, care a murit de dorul plăcintelor, sau cel bogat, care nu a vrut să-şi potolesacă foamea nici măcar cu o fărâmitură din plăcinta sa.

7 Prier

 „În Dobrogea este obiceiul de a se aduna în Sâmbăta lui Lazăr trei fete mici, cam de 12 ani, dintre cari una se împodobeşte pe cap cu tel (beteală), făcându-se că este mireasă, a doua se leagă la cap cu un tulpan şi a treia ţine un paner cu ouă în mână, astfel merg apoi pe la case şi dau ouăle de pomană.”[1]

8 Prier

În Moldova, tot în Sâmbăta lui Lazăr, se trimite la case „câte o ulcică plină cu miere, deasupra gurei cu un colac sau franzelă, iar la toartă cu o lumină lipită”[2].

9 Prier

La Moşii de Florii, în unele părţi din Transilvania se fac pâinişoare din făină de grâu, împletite „sub forma spiralelor de la orologiu”, numite florii şi se dau de sufletul morţilor băieţilor săraci din vecini.

10 Prier

 „Duminica Floriilor“ este una dintre cele mai frumoase şi aşteptate sărbători de peste an, ziua tuturor florilor. În această zi Isus a intrat pentru ultima oară în biserică şi a fost întâmpinat cu crenguţe înflorite, ramuri de finic, vlăstari de sălcii şi alte flori.

11 Prier

În unele zone din Moldova, de Florii, nimeni nu se spală pe cap, deoarece se tem să nu „înfloare”, să albească ca pomii înfloriţi.
În schimb, în Banat toată lumea se spală pe cap tocmai ca să nu încărun-ţească ca pomii.

12 Prier

În Muntenia, în Duminica Floriilor se începe construcţia scrânciobului sau a dulapului în poieniţe, pentru sărbătoarea Paştelui, când se va face horă mare, cu mese întinse, ciocnire de ouă roşii, sărbătorindu-se cele trei zile de Paşte şi fiecare dumincă până la Înălţare.
13 Prier

Nunta Urzicilor sau Măritarea urzicilor prevesteşte înflorirea urzicilor, semn că acestea nu mai pot fi consumate în preparate culinare.

14 Prier

În Muntenia, în Joia Mare femeile trebuie să-şi termine toate treburile pentru sărbătoarea Paştelui.
În Transilvania se spune că, dacă în Joia Mare se pune cloşca pe ouă, vor ieşi numai cocoşei.
Tot în această zi gospodinele pregătesc colacei, care îi dau de pomană împreună cu o ulcică cu apă sau vin, împodobite cu flori, pentru sufletele celor răposaţi.

15 Prier

Se spune că ouăle fierte şi înroşite în Joia Mare nu se strică în decursul anului, iar dacă se îngroapă un ou înroşit în această zi, la hotarul terenului agricol, nu o să cadă grindina pe aceste locuri tot anul.

16 Prier

Vinerea Paştilor, Vinerea Mare, Vinerea seacă sau a patimilor este ultima zi din postul dinaintea Paştelui. În această zi se ţine post negru sau abţinere de la mâncare sau băutură, cel care respectă acestea va fi ferit de boli pe tot parcurul anului şi va şti, cu trei zile înainte, când va muri.

17 Prier

În Sâmbata Mare femeile fac diverse mâncăruri şi ultimele retuşuri ale hainelor ce vor fi îmbrăcate în noaptea de Înviere.

18 Prier

În Transilvania este datina ca, înainte de a se face ziua de Paşti, să se aprindă focuri mari lângă biserică sau să se aprindă o roată mare şi să i se dea drumul de pe vârful dealului la vale.

19 Prier

Cea mai importantă „coptură” a Paştelui este pasca, făcută din făină de grâu şi de porumb, deoarece este o pâine aleasă, grâul fiind cinstea mesei, iar „păpuşoiul” hrana casei.[3] De obicei are formă rotundă, împodobită pe laturi cu sucituri sau împletituri din aluat.

20 Prier

Lumânările cu care românii se întorc de la slujba de Înviere trebuie păstrate în mod deosebit, deoarece sunt foarte folositoare în momentele grele din timpul anului, aprinzându-se pe vreme de furtună, grindină, boală, necaz, farmece sau descântece.

21 Prier

Paştele celebrează misterul creştin al Învierii Mântuitorului, neavând o dată fixă în calendarul creştin-ortodox, având însă obligativitatea să fie într-o duminică, după echinocţiul de primă-vară şi după lună plină.[4]
În dimineaţa zilei de Paşte se obişnuieşte, în multe zone, ca feciorii şi fetele să se ducă, unul câte unul, la o apă din apropiere, după ce răsare soarele, să se scalde fără să se vadă unul pe altul, astfel se curăţă de toate răutăţile şi bolile, curăţându-şi trupul pentru anul care vine.

22 Prier

În Muntenia, credincioşii aşteaptă în curtea bisericilor sfinţirea bucatelor din coşul pascal, care conţine: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină de grâu (pentru ca rodul să fie bogat), ceapă şi usturoi (pentru a fi protejaţi de insecte), pască, brânză, ouă roşii, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean şi prăjituri.

23 Prier

Sfântul Gheorghe, numit Sângiorz, în Transilvania şi Banat, marchează începutul anului pastoral, în mod special vara pastorală (23 aprilie-26 octombrie). „Sf. Gheorghe, când aleargă pe calul său împrejurul pământului, iarba înverzeşte, codrul înfrunzeşte, pământul se deschide”.[5]

24 Prier

De Sf. Gheorghe se aduc crengi verzi de stejar, fag, salcie, mestecăn, plop, cu care se împodobesc casele, gardurile, adăposturile animalelor de către flăcăii neînsuraţi, ca să aducă prosperitate, noroc şi rod în acel an.
Tot în această zi se formează turmele, Sf. Gheorghe fiind perceput ca protectorul animalelor cu lapte, oile fiind mulse prima dată la prânz, nu dimineaţa.

25 Prier

Un alt obicei din această perioadă îl constituie stropirea animalelor şi a oamenilor cu aghiazmă sau cu apă de la fântână, pentru a fi sănătoşi pe tot parcursul anului.
În unele regiuni se fac focuri la răscruci şi pe dealuri, pentru a distruge şerpii, omizile şi insectele care ar putea afecta recoltele viitoare.

26 Prier

Oamenii satului se tem ca nu cumva vrăjitoarele să fure caii, în noaptea spre Sf. Gheorghe, pentru a ajunge la sabat, şi îi păzesc cu străşnicie.
Vacile sunt frecate cu fire de leuştean, usturoi şi pelin verde, pentru a nu le pieri laptele şi nici nu sunt scoase la păscut, tot din cauza vrăjitoarelor, ca să nu le fure mana, adică laptele.

27 Prier

Cele trei joi care cad între Paşte şi Rusalii se numesc Joimăriţe în Bucovina, Joile verzi în Transilvania şi se serbează prin „nelucrare pentru tunete, trăsnete, grindină sau piatră, crezându-se că celor care nu lucrează le merge bine tot anul.”[6]

28 Prier

Prima săptămână de după Paşti se numeşte Săptămâna Luminată, serbându-se în fiecare zi. Singurul lucru care se poate face în această săptămână este să se pună păsările domestice la clocit, ca să iasă puii sănătoşi.

29 Prier

În unele zone din Bucovina, în Sâmbăta Tomii, îndeosebi femeile merg cu pască şi ouă roşii la cimitir, pentru a le da sărmanilor pentru sufletele morţilor.

30 Prier

Ziua de luni, de după Săptămâna Luminată, se numeşte „Paştele Blajinilor, Paştele Rohmanilor sau Mătcălăul. Mătcălăul este frate mai mic cu Paştele, patronul fetelor, care, în această zi, se prind „mătcuţe”, adică surori de cruce”.[7] În această zi, Blajinii, care sunt înţelepţi, blânzi şi mereu fericiţi, se căsă-toresc şi rămân împreună cu nevestele doar între 6 şi 30 de zile, pentru că în restul anului trăiesc în post şi rugăciune[8].





[1] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. II, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994
[2] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.    Studiu etnografic, vol. II, Editura Fundaţiei    Culturale Române, Bucureşti, 1994
[3] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. III, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994
[4] Calendarul popular al românilor
[5] A. M. Caşcaval, L. V., Lefter, R. Pop, D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005
[6] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. III, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994
[7] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.    Studiu etnografic, vol. I, Editura Fundaţiei    Culturale Române, Bucureşti, 1994
[8] Calendarul popular al românilor


+Gina Bradea, adică http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/, a aruncat o provocare. Eu am raspuns: Daaa, particip, asa ca acum va aduc cateva traditii din luna martie. Le-am cules acum vreo 4 ani, cand am demarat un proiect de carte, ce a ramas in aer din cauza fondurilor :( În funcție de Sărbătorile Pascale, obiceiurile pot fi decalate ;), dar în general sunt aceleași ;)



LUNA LUI MĂRȚIȘOR

1 Mărţişor

Această zi marcheză începutul zilelor Babei Dochia şi începutul Noului An Agrar. În unele zone, denumirea de mărţişor este înlocuită cu termenul Cap de primăvară pentru a desemna această sărbătoare.

2 Mărţişor

În această săptămână se dăruiesc şnururi împletite din două fire de lână, unul alb şi altul roşu, de care atârnă un obiect decorativ. Cele două culori răsucite reprezintă trecerea timpului de la iarnă la vară.

3 Mărţişor

Mărţişorul este purtat fie la mână, fie la gât, fie la piept. Se spune că cel care îl poartă are noroc şi este ferit de boli pe tot parcursul anului. În Moldova şi Bucovina mărţişorul este purtat şi de flăcăi.

4 Mărţişor

Perioada în care se poartă mărţişorul variază în funcţie de zonă: numai în ziua de 1 martie, până la 9 martie, câteva săptămâni, toată luna martie sau chiar până la Sf. Gheorghe sau Florii.[1]

5 Mărţişor
Zilele Babei Dochia se sărbătoresc în perioada 1-9 martie. În unele sate, şnurul mărţişorului era păstrat ca talisman împotriva deochiului din această perioadă.

6 Mărţişor

Există şi acum credinţa că şnurul mărţişorului conţine cele 365 sau 366 de zile ale anului. Baba Dochia toarce acest fir în timp ce urcă oile la munte primăvara, la începutul anului agrar.

7 Mărţişor

Dimitrie Cantemir, în „Descrierea Moldovei”, menţionează prezenţa Babei Dochia, asemuind Ceahlăul cu Olimpul. „Drept în vârf se vede o statuie străveche, înaltă de cinci coţi, înfăţişând, de nu mă înşel, o bătrână cu douăzeci de mioare, din a cărei parte firească curge într-una un izvor”.

8 Mărţişor

Baba Dochia, marea zeiţă, nesocoteşte puterea zeului Marte sfidându-l, astfel Marte se supără şi împrumută de la fratele mai mic, Februarie, câteva zile friguroase. Baba Dochia moare îngheţată lângă oile sale după ce leapădă cele 9 cojoace, fiind păcălită de zilele schimbătoare, călduroase.[2]
9 Mărţişor

Mucenicii, măcenicii sau sfinţii, comemorează pe cei 40 de sfinţi martirizaţi la Sevastia, dându-se de pomană 40 de colăcei în formă de 8, unşi cu miere. În cinstea sfinţilor se beau 40 de pahare, se mănâncă 40 de sarmale şi 40 de plăcinte.


10 Mărţişor

În unele zone se aprind focuri peste tot, peste ogoare, se loveşte cu cizmele în foc, crezându-se că astfel va veni căldura mai repede, şi se rostesc diferite strigături magice:
„Ieşi căldură din pământ,
Intră tu frig în pământ,
Sfinţilor, noi vă rugăm
Căldura să chemaţi,
Şi gerul să-l îngropaţi!”

11 Mărţişor

În această perioadă încep pregătirile pentru Postul Paştelui. Săptămâna dinaintea Lăsatei Secului se numeşte Săptămâna Cârnărează, când se mănâncă produse din carne, inclusiv miercuri şi vineri.

12 Mărţişor

Săptămâna ce precede Cârneaza va fi o săptămână intermediară, cu regim alimentar normal, numită Vrâstata.

13 Mărţişor

De Lăsatul Secului sau Lăsata Secului, în unele zone copiii dădeau foc unor roţi de căruţă, de cauciuc, înfăşurate în paie, le aprindeau şi le dădeau drumul de pe dealuri. În Oltenia şi Muntenia se făcea o petrecere mare în jurul unui foc mare, fiecare aducându-şi lemnele proprii.

14 Mărţişor

De Lăsatul Secului de carne, numit în unele zone „Zăpositul ăl mic”, „Moşii de piftii”, se împart produse din carne „cotoroage”, adică răcituri, mai ales în Oltenia.

15 Mărţişor

Urmează Săptămâna Brânzei, Săptămâna Albă sau a Nebunilor, când se pot consuma produse lactate şi ouă.

16 Mărţişor

În prima zi a Postului Paştelui, în Moldova, mai ales, se ţin „Polocaniile” sau „Spolocania”, când oamenii beau foarte mult deoarece se spune „că-şi spală gura şi stomacul, să fie curaţila începerea postului” şi „se mănâncă numai moare de curechi cu hrean şi azimă nedospită (pâine nedospită), copată în vatră, căci iartă Dumnezeu păcatele”.

17 Mărţişor

Ziua Cuviosului Alexie, omul lui Dumnezeu, numit şi Alexie Bojii, vesteşte începutul Anului Piscicol şi totodată ziua în care şerpii ies din adăposturile lor, iar gângăniile şi insectele revin la viaţă.

18 Mărţişor

De ziua Şarpelui se fac focuri în curte, livezi şi grădini, se ard cârpe cu care se afumă casele pentru alungarea şerpilor, salamandrelor, broaştelor şi şopârlelor, deoarece ies din perioada de hibernare.

19 Mărţişor

În prima sâmbătă după Lăsatul Secului, în Săptămâna Mare, se celebrează Sfântul Toader, Sântoader,  este o sărbătoare mobilă, adică nu are dată fixă.

20 Mărţişor

O atenţie deosebită se acordă în această perioadă curăţeniei tuturor lucrurilor din casă, pentru a asigura curăţenia necesară postului.

21 Mărţişor

Săptămâna aceasta se mai numeşte şi Caii lui Sântoader, după reprezentările mitice care purifică timpul şi spaţiul după Lăsatul Secului. Împreună cu Baba Dochia, Caii lui Sântoader rup lanţul lui Sântion, înlocuind iarna cu vara.[3]

22 Mărţişor

Cele 40 de zile de post din Postul Mare sunt calculate simbolic prin analogie cu Biblia; potopul a durat 40 de zile, timp de 40 de ani au călătorit israeliţii prin deşert, Isus a petrecut 40 de zile în deşert pentru a primi mesajul divin.

23 Mărţişor

 În Bucureşti, Baterea Aliviţei se face seara după cină, astfel: „se leagă de un cui bătut în tavan o aţă lungă până să vie în dreptul pieptului copiilor. La capătul de jos al aţei se leagă o bucată de alviţă cât o portocală de mare. Doi copii, până la vârsta de 15 ani cel mult, se pun faţă în faţă, având aliviţa între ei, un al treilea face vânt alviţei, copiii trebuie să o prindă cu gura, fără să pună mâna.” Cel care o prinde e lăudat de toată lumea şi apoi se dă foc aţei, ca să se afle norocul în acel an.[4]

24 Mărţişor

 În alte zone, alviţa se pune într-un castron cu tărâţe, apă şi un „franc”. Copiii încearcă pe rând să scoată banul din castron. Cel care îl găseşte îl şi păstrează.
„Dar care o poate scoate în dinţi, a lui rămâne paraua. Şi petrecerile urmează aşa până la miezul nopţii. Mesenii mănâncă, beau, spun, râd şi se veselesc.”[5]

26 Mărţişor

 „În ziua de Blagoveştenie, după credinţa românilor, se dezleagă limba tuturor păsărilor cântătoare, spre a putea cânta, şi cu deosebire a cucului, care a fost uliu toată iarna, iar la Buna Vestire se preface iarăşi în cuc.”[6]

27 Mărţişor


În ziua de Buna Vestire este bine ca bărbaţii care vor să fie mari pescari în decursul anului, să meargă la biserică, să ia anafură şi cu aceasta să meargă la pescuit. Peştele pe care îl va prinde cu anafură, îl va trimite înapoi în apă cu anafură şi pentru ceilalalţi peşti,

 ca să-i meargă bine la pescuit pe parcursul anului.

28 Mărţişor

În zona Reghinului, în Transilvania, se spune că, dacă cineva vrea să fie vântor bun în decursul anului, în ziua de Blagoveştenie să meargă în pădure cu o bucată de anafură, pe care o va pune la ţintă; dacă o nimereşte, va curge sânge din ea; totuşi e un păcat mare şi de aceea nimeni nu încearcă.

29 Mărţişor

Blagoveşnicul (Arhanghelul Gavriil) cade întotdeauna a doua zi după Buna Vestire şi este sărbătorit îndeosebi de femei, pentru că a adus Buna Vestire despre Naşterea Domnului.

30 Mărţişor

Se spune că, dacă vezi în această perioadă o singură rândunică, vei fi singur tot anul, dar dacă vezi mai multe rândunici, nu vei mai rămâne singur.

31 Mărţişor

De Buna Vestire „se dezleagă” limba păsărilor cântătoare şi în mod special al cucului.
Se spune că, odată cu cântatul cucului, începe semănatul orzului. Tot atunci se scot stupii la vărat, se scoate via, se sădesc pomii şi diferite pomuşoare.”[7]
Tot în această zi se mănâncă peşte.


[1] A. M. Caşcaval, L. V. Lefter, R. Pop, D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005
[2] A. M. Caşcaval, L. V. Lefter, R. Pop,      D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi  credinţe, Vaslui, 2005
[3] A. M. Caşcaval, L. V. Lefter, R. Pop, D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005
[4] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994
[5] C. D. Gherorghiu, Şezătoarea, Fălticeni
[6] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.    Studiu etnografic, Editura Fundaţiei    Culturale Române, Bucureşti, 1994
[7] A. M. Caşcaval, L. V. Lefter, R. Pop, 
D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005 

4 comentarii:

Gina Bradea spunea...

Foarte frumos articol si bine documentat, felicitari!
Se uita traditiile vechi, e laudabil ceea ce faci. Am gasit in articolul tau lucruri despre care nu stiam. Abia astept cartea. :)

simonacallas spunea...

Am citit cu placere acest articol, si ma bucur sa aflu obiceiuri minunate, de care nu stiam. Felicitari pentru munca de cercetare depusa si eu zic sa nu abandonezi proiectul, asa ceva merita sa fie publicat >:D<

Cristina Iuliana Pana spunea...

Multumesc Gina, Ma straduiesc sa gasesc ceva sponsori ;) Cartea pe lângă tradiții și obicieuri românești, câte o rețetă, in fiecare și ilustrată cu o lucrare Panacris. La acel moment nu aveam poze ptr mancaruri. Dar daca as gasi pe cinvea interesat sa ma ajute, as adauga si poze ptr fiecare fel de mâncare ;)

Cristina Iuliana Pana spunea...

Simona mulțumesc tare mult. Am scris mai sus ce am în plan ;)

Trimiteți un comentariu